“Patru femei, patru povești” de Aurora Liiceanu a apărut în luna
martie sau aprilie a acestui an și primul tiraj s-a epuizat rapid,
iar tirajele succesive confirmă că are toate șansele să devină
bestseller, în condițiile tot mai dificile ale pieței de carte de
la noi. Să nu ne mirăm și să ne bucurăm, pentru că distinsa doamnă
face un lucru uluitor: câștigă cititoare (și de ce nu?) și cititori
pentru lectura ficțiunii și a biografiei, mai mult sau mai puțin
romanțate.
Aurora Liiceanu a ales patru personalități feminine ale secolului
abia încheiat, care și-au împlinit vocația în mod spectaculos,
unice în felul lor, schimbând totul în domeniul căruia i s-au
dedicat: Coco Chanel, celebra creatoarea de modă franceză; poeta
bulgară Elisabeta Bagreana, Cecilia Cuțescu-Storck, sculptorița
română. Lor li s-a adăugat, prin contribuția unei prietene,
Antoaneta Taneva-Nandriș, și o figură excentrică a lumii americane,
Lee Miller, fotograf și fotomodel (sau invers!).
Cuvântul-înainte clarifică intențiile autoarei și alegerea
personalităților: femei caracterizate printr-o dominantă – puterea,
iubirea, banii și aventura. Cele două motto-uri ale cărții au
rostul de a capta și edifica pe cititori de la prima pagină. Primul
justifică preferința pentru personalități feminine: “Femeile au o
mai mare cantitate de sentimente decât bărbații” (Dan C.
Mihăilescu). Al doilea descrie concis natura cărții: “O poveste de
viață, izolată și dezvoltată, este deci un obiect ambiguu, plutind
între știință și literatură.”
Plutirea între știință și literatură este secretul cărții. Autoarea
și prietena ei co-autoare s-au documentat serios, profesionist, dar
maldărul de tomuri consultate nu se vede, pentru că biografiile se
transformă în povești de viață ce acaparează, pline de amănunte
picante ori senzaționale, de zigzaguri între istoria cea mare și
istoriile personale, bogate în mici digresiuni sau ramificații,
adică istorioare despre alte persoane ori personalități cu care
s-au intersectat traseele celor patru “alese”.
Cele patru personalități feminine au câteva lucruri în comun: o
dorință intensă, profundă ce le-a dominat existența, voință și
încredere în forțele proprii, o relație complicată cu lumea în care
trăiesc și pe care vor să o cucerească ori să o domine, inteligență
ieșită din obișnuit (dar posedă, în mod evident, tipuri diferite de
inteligență), cunoaștere și abilitate de a manipula tot ce este în
jurul lor într-un mod profitabil și deloc agresiv, inclusiv de a-și
crea singure șansele, atunci când soarta nu se grăbește să le
ofere, nu în ultimul rând o artă a seducției cameleonică.
Stilul ales se potrivește perfect poveștilor: ocolind erudiția sau
superficialitatea, menține o simplitate aparentă (care seamănă cu
neglijența vestimentară atent studiată), care face lectura posibilă
oriunde și oricând, cu o mulțime de “cârlige” presărate pe parcurs
– titluri de capitole care “sparg” un text lung ce risca să sperie
puțin. Iscusită povestașă, autoarea știe când să intercaleze
anecdote sau portrete, să propună incursiuni biografice paralele,
să facă scurte comentarii ușor malițioase, să puncteze momentele
semnificative.
Patru femei, patru povești care pică “la țanc”, ca un fruct copt în
grădina cititorilor (de mulți ani interesați de biografii și
memorii, de jurnale și corespondență), au creat formula fericită de
carte inimitabilă. Cartea va provoca interesul pentru ficțiune,
unde s-a conturat deja o formulă de roman ce exploateză
biografismul. S-au tradus la noi romane în care personaje
principale sunt nu doar Coco Chanel și Marylin Monroe, mari
psihologi ca Freud și Jung, ci și scriitori uriași (Tolstoi,
Dostoievski, Henry James) sau creatori în domenii științifice (von
Humboldt, Gauss). Așa că “Patru femei, patru povești” se plasează
ca “moară-n vânt” între două tărâmuri, ficțiune și nonficțiune,
între literatura înaltă și cea gustată de publicul larg, profitând
din plin de toate.
Aurora Liiceanu, “Patru femei, patru povești”, colecția
“Ego-grafii”, Editura Polirom, 2010, 336 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a
filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză
despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă,
oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul
bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete
Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.