Incontestabil, dorinta premierului Calin Popescu- Tariceanu de a adopta un pachet legislativ care sa efectueze restituirea integrala a proprietatilor confiscate de regimul comunist este foarte laudabila. Mai presus de orice, este vorba de o cerinta absoluta a integrarii in UE, proprietatea fiind valoarea fundamentala a structurii capitaliste euro-atlantice. Dar imediat ce aprofundezi problema, iti dai seama cat de complicata este rezolvarea ei in Romania postdecembrista. Nu-i de mirare ca Ion Iliescu, autorul celebrei sintagme proprietatea este un moft, a declarat ca usurinta cu care guvernul abordeaza aceasta chestiune dovedeste inconstienta, pentru ca aplicarea ei ar produce o bulversare si o zapaceala in toata tara. Desi motivatia este subiectiva, nu-i mai putin adevarat ca avertismentul trebuie luat in seama.
Pachetul legislativ are trei componente majore: proprietatea funciara, proprietatea imobiliara si plata despagubirilor. Proprietatea funciara vizeaza in principal Legea 18/1990, care a creat cea mai faramitata agricultura din Europa cu o medie de 2 ha, deseori cu loturi imprastiate, pe care nu se poate face sub nici o forma agricultura moderna. Taranul roman devenit “apoprietar” a fost nevoit sa se intoarca la plugul de lemn sau fier tras cu boul. Desi, cum a recunoscut ulterior, Iliescu si-a dat seama ca este o greseala, n-a avut curajul sa se opuna si a promulgat aceasta lege distructiva. Desi improprietarirea taranilor era o necesitate istorica, ea nu trebuia facuta socoteala marii exploatatii agricole – zeul agriculturii moderne. In Ungaria, Cehia, Slovacia chiar RDG s-a facut improprietarirea taranilor, dar a fost salvata marea exploatatie agricola, iar acum aceste tari sunt exportatoare de produse agricole, in timp ce noi am devenit piata de desfacere.
Abia in 2003 guvernul Nastase a inceput sa repare aceasta greseala monumentala si a actionat pentru formarea unor mari exploatatii, prin asociatii familiale, cooperative si ferme capitaliste. Dar ne-am ales din Legea 18 cu peste un milion de litigii judiciare. Ramane de vazut cum va rezolva aceasta problema un nou Cod al proprietatii.
In privinta proprietatii imobiliare, ne reamintim ca in 1995 presedintele Iliescu a initiat o serie de recursuri in anulare impotriva sentintelor de retrocedare a caselor nationalizate. Unele au dus la procese internationale la CEDO care au silit statul roman sa plateasca grele despagubiri.
In sfarsit, apare problema retrocedarii unor cladiri in care au fost instalate scoli, spitale, tribunale, ambasade etc. Imi amintesc ca s-au facut calcule ca pentru imobilele care nu se pot retroceda in natura, plata despagubirilor s-ar ridica la multe miliarde de euro. Guvernul Tariceanu se gandeste sa ofere fostilor proprietari actiuni in loc de bani.
Desi o legislatie de asemenea complexitate cere o larga examinare parlamentara, guvernul Tariceanu se gandeste la asumarea raspunderii ca o lovitura de imagine. Dat fiind ca e vorba de o lege de baza pentru intrarea Romaniei in UE exista o larga posibilitate de a trata problema cu fortele opozitiei, care nu pot risca sa apara ca adversare ale proprietatii.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.