Amita Bhose (1933-1992) nu mai trebuie prezentată. Și totuși, o facem, pentru noile generații. A venit în România în 1959 și s-a înscris la un curs de limba și literatura română, pentru doi ani. Se reîntoarce în India unde debutează în presa indiană cu articolul “Rabindranath în România”. E începutul unui lung șir de articole, în bengali și engleză, despre cultură și literatură română, din care face și traduceri. În 1965 absolvă Facultatea de Bengali-Engleză la Universitatea din Calcutta, iar în 1971 se înscrie la doctorat, cu o bursă din partea statului român, la Facultatea de Limbă și Literatură Română din cadrul Universității București. Din 1971 până la moarte va trăi în România, “țara pe care a iubit-o poate mai mult decât mulți dintre români și a slujit-o cu inteligență și condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În India publică traduceri în bengali din poezia română contemporană, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian văd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu în Asia. Din 1972 i se oferă ținerea unui curs facultativ de limbă și literatură bengali la Universitatea din București și în același an primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Redactează un Curs de bengali (1974), urmat de Dicționarul bengali-român (1985) și Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mână, cu ajutorul studenților săi, tipografiile nedeținând caractere bengaleze. Pe lângă activitatea didactică, Amita Bhose are o bogată activitate de traducător din bengali în română – peste 56 de traduceri din literatură română în bengali și din bengali în română, peste 90 de articole și studii. A susținut mai mult de 100 de conferințe și emisiuni radiofonice și a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.
Editura Cununi de stele i-a dedicat o colecție. Prezentăm cele mai recente trei apariții:
De la Durga puja la lumea lui Kalidasa. Emisiuni radiofonice. Prefață de Emil Burlacu. Cuvânt înainte de Carmen Mușat-Coman. “Temele abordate în cadrul rubricii se referă, cu precădere, la mitologie, religie, filosofie, istorie, literatură, folclor, prezența limbii bengali în România, istoria studiilor indiene din țara noastră, Eminescu, Tagore. În anii aceia postrevoluționari, când internetul nu exista, vocea Amitei Bhose pătrundea direct în sufletele românilor, aducându-le India aproape. Într-un limbaj accesibil, Amita Bhose făcea ca orice ascultător să poată închide ochii și să călătorească împreună cu domnia-sa pe străzile Calcuttei natale sau pe câmpiile Bengalului, la sărbătorile prilejuite cu ocazia Zilei zeiței Durgā, a zeiței înțelepciunii și artei, Sarasvatī. Ascultătorul îl cunoștea apoi pe cel mai mare yoghin al Indiei – Ramakrishna Paramhamsa sau pe Swami Vivekananda, afla semnificațiile termenilor <<dharma>> și se lămurea ce înseamnă atât de invocata <<karma>>. Descoperea că Eminescu și Tagore au gândit aproape la fel deși nu s-au întâlnit niciodată, cucerea lumea împreună cu Buddha, prințul din neamul Śākya. Privea și el norii de pe cer și asculta istoria lui Kālidasā și a nemuritorului său poem Norul mesager. Descoperea avatarii zeului Visnu dar și cum a pătruns spiritul creștin în spiritualitatea indiană. Vizita lui Tagore în România era, clar un eveniment al sfertului de secol XX dar și prezentul se manifesta neașteptat și violent – asasinarea lui Ragiv Gandhi. Eposul indian Mahābhārata, cu cunoscutul său poem filosofic Bhagavad-gītā, tradus cu măiestrie de Sergiu Al-George nu avea cum să lipsească din evocările domniei sale. Iar dincolo de toate aceste teme era timbrul vocal ce dezvăluia sufletul.”
Sergiu Al-George văzut de noi, indienii. Prefață de Dorina Al-George. Cuvânt înainte de Carmen Mușat-Coman. Personalitatea și activitatea celui mai mare indianist român – Sergiu Al-George – sunt readuse în atenția publicului românesc prin articolele, studiile Amitei Bhose – exegetă a operei eminesciene, profesoară de sanscrită, bengali și civilizație indiană la Universitatea București, prima traducătoare a lui Eminescu în Asia, scriitoare, autoare de manuale. Medic-cercetător, inventator al primului stroboscop mecanic pentru investigarea laringelui, specialist al lingvisticii sanscrite, precum și al culturii indiene vechi, traducător din sanscrită, deținut politic (arestat în lotul Noica și condamnat la 7 ani închisoare din care a executat 5 ani și 6 luni) Sergiu Al-George s-a bucurat de prețuirea Amitei Bhose, cu care a coordonat , în anii 80, Cenaclul de indianistică din cadrul Universității București – unde a și fost lector extern între anii 1971-1974, ținând un curs de filozofie și civilizație indiană.
Volumul reunește articolele, studiile Amitei Bhose avându-l pe Sergiu Al-George drept subiect, recenziile cărților lui Sergiu Al-George, traducerea conferinței pe care acesta a susținut-o la al V-lea Congres Internațional de sanscrită de la Banares, însoțită de note ample ale traducătoarei (Amita Bhose), prezentările operei lui Al-George făcute de autoare la Ambasada Indiei, Ramakrishna Mission din Calcutta, scrisori inedite ale Amitei Bhose în care pleda pentru traducerea cărților și studiilor lui Sergiu Al-George într-o limbă de circulație internațională pentru ca tot mai mulți specialiști, inclusiv cei indieni, să poată avea acces la exegezele acestui mare savant. Arhaic și universal, cel puțin, “va servi criticii contemporane indiene ca model desăvârșit pentru analiza operelor scriitorilor clasici, după canoanele esteticii indiene.” (Amita Bhose). De cercetăm bibliografia sanscritologului până la moartea Amitei Bhose, 1992, singurele traduceri, recenzii, interviuri, articole despre Sergiu Al-George sunt cele realizate de domnia-sa. Dincolo de valoarea științifică, această carte analizând și prezentând, din punctul de vedere al unui alt mare specialist în cultura indiană, activitatea de sanscritolog a lui Al-George, volumul are și valoare memoralistică, deoarece îl cunoaștem și pe omul Al-George, cel ce se așeza în bancă, alături de studenți. Cartea este prefațată de soția orientalistului, Dorina Al-George, care aduce mărturii inedite despre viața și activitatea celui ce gândea în sutrele lui Panini.
Proverbe și cugetări sanscrite culese și traduse din sanscrită de Amita Bhose. Cuvânt înainte de Carmen Mușat-Coman. În această carte cu o copertã ca o bijuterie, elegană și discretă, veți găsi înțelepciunea sanscrită – proverbe și cugetări din cele mai importante opere – Ramayana, Mahabharata, Bhagavadgita, Upanisade, Legile lui Manu, Pancatantra… Cugetarile lui Kalidasa și Sudraka vor întregi tabloul înțelepciunii indiene care ne poate fi îndrumar de comportare, de evoluție spirituală.