Belinda Cannone – “Sentimentul de impostura”. Traducere din limba franceza de Adina Dinitoiu. Pentru Belinda Cannone, “impostorii” nu inseamna tradatorii, cei care profita de buna-credinta a oamenilor sau cei care cauta sa insele. Autoarea descrie un sentiment comun, dar intotdeauna ascuns cu grija: convingerea ca nu trebuie sa te afli intr-un anumit loc si teama de a fi demascat. Chiar daca pune probleme identitare, aceasta framantare nu atrage dupa sine intrebarea “cine sunt?”, ci “oare eu ar trebui sa ma aflu aici?”. Insa toate ambitiile noastre – profesionale, amoroase, existentiale etc. – pot provoca o astfel de tulburare. In treizeci si sase de capitole, mergand de la literatura la psihanaliza, trecand prin cinema, politica sau aducand in prim-plan experienta cotidiana, eseul Belindei Cannone propune o serie de reflectii despre originea si manifestarile acestui sentiment de impostura.
Ziarul de Duminică
COLECTII / Iubire si impostura in „Demonul teoriei”
Cele mai recente volume din colectia Demonul teoriei a Editurii ART, coordonata de Laura Albulescu, sunt:
Cele mai recente volume din colectia Demonul teoriei a
Editurii ART, coordonata de Laura Albulescu, sunt:
Paul Ricoeur – “Iubire si justitie”.
Traducere din limba franceza de Madalin Rosioru. Paul Ricoeur a
fost unul dintre cei mai mari ganditori ai secolului trecut, s-a
ocupat de fenomenologie, etica sociala si hermeneutica. Volumul de
fata cuprinde studiul “Iubire si justitie”, aparut initial in
germana, completat cu doua articole pe teme apropiate – “Sinele in
oglinda Scripturilor” si “Sinele mandatat. O, my Prophetic Soul!”.
“Ideea de-a dreptul geniala este de a arata ca porunca iubirii se
iveste din aceasta legatura de iubire intre Dumnezeu si un suflet
singur. Prounca dinaintea oricarei legi este cuvantul adresat de
iubit iubitei sale: “Iubeste-ma!” Aceasta distinctie neasteptata
intre porunca si lege nu are sens decat daca admitem ca porunca
iubirii este iubirea insasi, care porneste, la randul sau, ca si
cand genitivul continut in porunca iubirii ar fi in acelasi timp
genitiv obiectiv si genitiv subiectiv; iubirea este obiect si
subiect al poruncii; sau, in alti termeni, este o porunca ce
contine conditiile propriei sale supuneri prin tandretea
reprosurilor sale: Iubeste-ma!.”