Comisia Europeana face tot posibilul pentru a crea o piata energetica unica in UE, cu scopul de a evita crizele din acest sector.
Europa era de mult timp amenintata de pericolul aparitiei unei crize energetice, in conditiile in care state precum Italia, Belgia sau Marea Britanie se confruntau cu probleme in aceasta privinta, scrie Financial Times. Politicienii au refuzat insa sa acorde atentia cuvenita acestui aspect, iar acum efectele se resimt din plin pe aproape tot continentul. Penele de curent care au aparut la nivel national in Italia, in septembrie 2003, cresterea brusca a preturilor la gazele naturale din Marea Britanie in iarna anului trecut ar fi trebuit sa reprezinte semne de ingrijorare pentru politicieni.
In luna ianuarie a acestui an, oficialitatile de la Kremlin au decis sa marcheze instaurarea Rusiei la conducerea Grupului celor Opt, care controla statele industriale, prin intreruperea energiei electrice in Ucraina. Totodata, a fost destabilizata reteaua de aprovizionare a Uniunii Europene cu resurse energetice, ceea ce a determinat transformarea acestei probleme intr-o prioritate pentru oficialii UE.
Ca de obicei, autoritatie UE au fost adeptele analizarii problemei in cauza, in acest sens fiind semnat un act de catre guvernele celor 25 de state membre, in cadrul unui summit, care a avut loc luna trecuta la Bruxelles. In momentul de fata, se pune insa intrebarea daca aceste state vor avea suficient curaj politic pentru a actiona spre schimbarea situatiei actuale.
Comisia Europeana a luat zilele trecute masuri impotriva a 17 state membre, care nu au indeplinit misiunea de a implementa legislatia in vigoare in ceea ce priveste resursele energetice.
O alta problema mai veche este reprezentata de faptul ca in Europa, mai ales in zona Marii Nordului, resursele naturale au devenit insuficiente, ceea ce a determinat dependenta acestei zone de resursele externe. Analistii considera ca pana in 2030 Europa va dispune, in cea mai mare parte, de resurse importate. Astfel, daca in prezent acestea insumeaza 50% din totalul energiei necesare, in 2030 vor ajunge la 70 de procente. Rusia va deveni unul din cei mai importanti exportatori de energie din lume.
Precaritatea situatiei actuale a fost cauzata de faptul ca factorii de decizie nu au reusit sa creeze o piata unica pentru energie, in care preturile sa fie scazute, iar oferta sa fie variata. Astfel, in loc sa existe giganti energetici pan-europeni care sa se afle in permanenta competitie, pe o piata de 450 de milioane de consumatori, in momentul de fata, Europa se confrunta cu o continua fragmentare a acestui sector. Aceasta segmentare se caracterizeaza prin faptul ca gigantii nationali preiau monopolul pietei, impiedicand o competitie autentica.
Autoritatile nationale, care detin controlul asupra extractiei si distributiei gazului si electricitatii sunt, in general, scoase din competitie. Astfel, relatiile dintre state, fie nu exista, fie sunt foarte fragile, cazul Italiei, fie nu reactioneaza la modificarile de preturi, cazul Marii Britanii.
Dieter Helm, expert in probleme de energie la Universitatea Oxford, a realizat anul trecut un raport pentru UE, prin care atragea atentia asupra faptului ca Europa are nevoie de investitii masive pentru a putea face fata problemelor generate de cresterea preturilor la petrol si a amenintarilor referitoare la modificarile climatice si in ceea ce priveste aprovizionarea cu resurse energetice.
“Nu exista inca o piata europeana integrata, ci, mai degraba, mai multe piete nationale, care dispun de relatii bilaterale”, spune Helm. Acest lucru nu era foarte grav in anii ”80 si ”90, intrucat cele mai multe state membre dispuneau de propriile resurse enrgetice, iar preturile la petrol si gaze erau oricum foarte scazute. In momentul de fata situatia s-a schimbat semnificativ.
Modul in care piata este distribuita intre statele membre este surprinzatoare. Astfel, EDF detine controlul asupra a 85% din piata de electricitate din Franta, in timp ce Electrabel, detinuta de grupul franco-belgian Suez, livreaza o cantitate similara de resurse pietei energetice din Belgia. In Germania, exista patru grupuri – Eon, RWE, EnBW si Vattenfall – care controleaza 70% din capacitatea de generare si transmitere a re-surselor energetice.
In momentul in care companiile europene au avut intentia de a achizitiona companii straine, aceste fuziuni au fost adesea impiedicate.
Spania incearca sa impiedice compania germana Eon sa cumpere campionul spaniol Endesa, in timp ce Franta se arata nemultumita de intentia companiei italiene Enel de a prelua Suez. In schimb, oficialii companiei Suez planuiesc o fuziune cu Gaz de France, printr-o tranzactie in valoare de 70 de miliarde de euro.
Sectorul energetic si cel al transporturilor sunt ultimele doua frontiere ale proiectului UE de a realiza o piata unica. Aceste sectoare sunt insa considerate a fi prea sensibile din punctul de vedere al interesului national pentru a putea fi supuse unui proces de liberalizare destinat pietei bunurilor comune si, in ultima instanta, pietei serviciilor.
Supravietuirea gigantilor energetici europeni depinde exclusiv de Comisia Europeana, care are un cuvant greu de spus in ceea ce priveste suprematia jucatorilor de pe aceasta piata. La inceputul anilor ”90, Comisia Europeana parea ca ar putea aduce schimbari majore in sectorul energetic.
Peter Sutherland, care in acea perioada detinea functia de comisar pe probleme de competitie, si Leon Brittan, succesorul sau, au reusit deja sa sparga monopolurile nationale din domeniul telecomunicatiilor si cartelurilor aeriene. Cu toate acestea, Jacques Delors, presedintele de atunci al Comisiei Franceze, nu a fost entuziasmat de aceasta initiativa. De altfel, opozitii au aparut si din partea statelor membre.
Unul din colegii lui Delors a declarat ca pozitia acestuia a fost determinata de constiinta faptului ca unele lucruri nu sunt posibile, din punct de vedere politic. “Nu putem ataca de pe toate fronturile”, a precizat el.
Rezultatul acestor opozitii s-a materializat in 15 ani de liberalizare incompleta, incluzand legea adoptata de UE in 1996, referitoare la sectorul de electricitate si cea din 1998, referitoare la sectorul gazului. Conform acestor legi, companiile erau nevoite sa-si regandeasca activitatile din retea, pentru a permite intrarea unor noi jucatori pe piata. Neelie Kroes, care se afla, actualmente, la conducerea departamentului pentru probleme de competitie in cadrul UE, a declarat ca aceasta lege nu are efectele scontate, ducand, mai degraba, catre un esec. “Personal, consider ca individualizarea structurala a acestui sector ar fi mult mai eficienta”, spune Kroes.
Pentru a schimba situatia actuala sunt necesare eforturi intense. “Vom avea mult de munca si va fi nevoie de mult curaj politic. Cu toate acestea, Comisia Europeana risca sa isi piarda credibilitatea”, a declarat Jose Manuel Baroso, presedintele Comisiei Europene.
Totodata, el considera ca liberalizarea sectorului energetic va duce la crearea unei unitati intre reprezentantii pietei libere din Europa si integrationistii UE, care sustin introducerea unei strategii energetice comune.
Jose Manuel Baroso declara ca se simte capabil sa indeplineasca aceasta misiune. Desi masurile legale care au fost luate impotriva celor 17 state reprezinta un pas inainte, acesta este doar inceputul pentru Baroso.
In primul rand, Comisia va trebui sa utilizeze puterea competitionala de care dispune pentru a rezolva problema protectionismului de pe piata energetica. Aceasta problema este de mare actualitate in Spania, care incearca sa impiedice achizitionarea companiei Endesa de catre campionul german Eon. In aceste conditii, Neelie Kroes va trebui sa-si demonstreze autoritatea prin luarea unor masuri impotriva companiilor care se opun intrarii pe piata locala a unor jucatori noi.
Anul acesta, Andris Piebalgs, comisarul leton pe probleme de energie, se va ocupa de verificarea modului in care directivele UE sunt aplicate. Acesta considera ca inca mai poate fi realizata o individualizare a acestui sector, in conditiile in care va exista un control riguros in acest sens.
In cele din urma, mai exista o solutie, denumita de Peter Sutherland “solutia nucleara”. Astfel, Comisia ar trebui sa apeleze la invocarea unui nivel minimal de putere pentru a deschide piata prin intermediul unui decret. Aceasta tactica a mai fost folosita si in sectorul telecomunicatiilor, la sfarsitul anilor ”80, insa efectul a fost devastator.