Pentru prima dată, o companie rusă al cărei succes nu se bazează pe active sovietice privatizate și exportul de materii prime a ajuns să fie listată. IPO-ul lansat în această lună în Londra de către Mail.ru, companie care deține acțiuni la Facebook, reflectă în schimb valorile unei Rusii “modernizate” și “inovatoare”, două cuvinte extrem de îndrăgite de președintele rus Dmitri Medvedev, scrie Financial Times.
Compania, controlată de Alisher Usmanov, cu o avere estimată la 7,2 mld. dolari, este competitivă la nivel mondial și deschisă către întreaga lume, cu o acoperire de la China la Africa de Sud și Silicon Valley. O mică, dar valoroasă participație în cadrul Facebook, cel mai mare site de socializare occidental, reprezintă numai una dintre bijuteriile acesteia.
Există însă și alte aspecte sub care Mail.ru este în mod unic o companie rusească. Mail.ru nu este o simplă companie de internet, ci este internetul Rusiei. Aceasta deține în întregime sau parțial cele mai importante două site-uri de socializare ale țării și cel mai mare serviciu gratuit de e-mail al acesteia.
După rețeta tradițională
Concentrarea controlului asupra unei resurse în mâinile câtorva oameni de încredere s-a dovedit a fi o metodă tipică de management economic pentru autoritățile de la Kremlin. Petrolul, metalele, transportul, televiziunea și alte sectoare importante ale economiei ruse sunt fie în mâinile statului, fie în cele ale unor companii care sunt cel puțin parțial deținute de oligarhi care depind de Kremlin.
Există bineînțeles și alte companii similare în Rusia, însă Mail.ru este de departe cea mai importantă. Cea mai mare parte a activelor sale au fost deținute inițial de DST Global. Cele două companii au echipe diferite de management, dar aceiași acționari.
Într-o țară în care marile canale de informare sunt cenzurate, internetul este văzut drept ultimul domeniu unde informațiile pot circula liber. Iar unii utilizatori de internet se tem că Mail.ru, fiind atât de mare și deținută de oameni de afaceri cu legături strânse cu Kremlinul, reprezintă o amenințare la adresa libertății internetului în Rusia. În același timp, prin intermediul companiei autoritățile ar putea monitoriza mai ușor activitatea online a utilizatorilor. Deocamdată, Kremlinul pare să fi optat pentru o politică de “control relaxat” în detrimentul “scenariului chinezesc” de control deschis exercitat de stat. “De ce să institui «Marele Firewall» când poți pur și simplu să telefonezi și să dai sfaturi marilor site-uri despre ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă?”, întreabă Ilia Ponomarev, membru al parlamentului, făcând referire la cazul Chinei.
S-au ținut departe de domeniile sensibile
Mail.ru a evitat controversele evitând domeniul politicii și știrilor. Potrivit unui oficial al DST, atât Mail.ru, cât și DST se concentrează pe comerțul electronic, socializare și jocuri online pentru că acestea sunt cele mai profitabile domenii.
Totuși, DST și Mail.ru dau impresia în Rusia a unei relații strânse cu Kremlinul. Cele două companii spun că rămân independente, deși au o relație bună cu guvernul.
Totuși, Iuri Milner, fondator și CEO al DST și în continuare acționar al Mail.ru, este una din puținele persoane private care fac parte din prestigioasa comisie pentru modernizare și dezvoltare tehnologică a președintelui Medvedev.
În Silicon Valley, Milner este văzut drept un investitor pe termen lung cu o flexibilitate neobișnuită. “Nu face pariuri riscante. Investește în companii confirmate”, declară un bancher de investiții occidental.
O serie întreagă de achiziții realizate din 2008 a extins acoperirea DST. “Ce mă uimește”, spune un rival al DST, “este de unde au atâția bani”. Răspunsul pare să fie Alisher Usmanov, magnatul din sectorul metalelor care a preluat o participație estimată la 34% din DST în 2008. Acum, acesta deține 25% din Mail.ru și o participație nespecificată din DST Global.
Într-o perioadă în care oligarhii ruși erau exilați sau mai rău, Usmanov a reușit să se apropie de Kremlin. Compania Metalloinvest, în cadrul căreia acesta deține 50%, s-a numărat printre companiile care s-au bucurat de generozitatea statului rus, primind garanții de stat de 30 miliarde de ruble în luna septembrie a anului trecut ca parte a unui împrumut de bailout de 61 miliarde de ruble din partea VTB.
Deși a avut probleme de lichiditate atât de mari încât a avut nevoie de bailout, Usmanov a putut finanța achiziția a 2% din Facebook în mai 2009. Și alte achiziții s-au bazat pe finanțarea sa în continuare.
Relația lui Usmanov cu Kremlinul este una quid pro quo, spun insiderii.
Chiar dacă Medvedev și-a declarat adesea angajamentul legat de păstrarea libertății internetului, mulți sunt în continuare preocupați că lucrurile s-ar putea schimba.
Ponomarev spune că după părerea sa obiectivul Kremlinului este de a avea la dispoziție infrastructura necesară pentru a lansa un atac în orice moment. “Tehnic vorbind, dacă s-ar lua o decizie politică de lansare a unui «scenariu chinezesc» în Rusia, acest lucru s-ar putea realiza rapid și simplu”, spune Ponomarev.