Industria alimentară a avut o dinamică „formidabilă“ în materie de exporturi în perioada 2009 – 2012, ceea ce transformă acest sector într-unul strategic, ce ar putea duce exporturile României la valoarea de peste 50 de miliarde de euro pe an, este de părere profesorul Cezar Mereuță, care este și cercetător în economie. Performanța exporturilor românești în perioada crizei reprezintă un caz atipic, ce a făcut obiectul unei cercetări academice care a scos la iveală punctele tari, punctele slabe, vulnerabilitățile, dar și oportunitățile României în materie de exporturi.
Profesorul Mereuță este unul dintre autorii cercetării care a evaluat performanțele sectoarelor exportatoare ale României în perioada 2009 – 2012, iar modelul a fost prezentat în cadrul celei de a opta ediții a Conferinței Internaționale de la Atena (desfășurată în perioada 23 – 25 august), referitoare la teorii economice, politici și aplicații. Lucrarea a fost elaborată împreună cu experți din cadrul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române și din cadrul Universității Agora din Oradea.
„Modelul analizează performanțele sectoarelor exportatoare în perioada 2008 – 2012, când s-a întâmplat un fenomen absolut particular în România: în plină criză, în condițiile în care PIB-ul țării a scăzut, iar industria, per ansamblu, a înregistrat un declin, exporturile României au crescut. Și nu au crescut cu 0,5 sau cu 1%, ci cu o creștere de 33,6%, adică un indice de volum de 1,336 în 2012 față de 2009“, a explicat profesorul Mereuță.
Ce s-a întâmplat cu România nu s-a mai întâmplat cu nicio țară în criză
El a adăugat că, în mod paradoxal, în timpul crizei, atât volumul exportului, cât și gradul de acoperire al importurilor prin exporturi au scăzut, iar exporturile au crescut mult mai mult decât importurile. În 2012, valoarea exporturilor României a fost de 45 de miliarde de euro, în timp ce în 2009 acestea aveau o valoare de 29 de miliarde de euro, potrivit datelor de la Institutul de Statistică.
„Această evoluție este un fenomen particular care nu s-a mai întâlnit în nicio țară cu criză importantă, cum ar fi Spania, Portugalia, Italia sau Grecia.“
Analiza profesorului Mereuță folosește un așa-numit „model de evaluare statică și dinamică a performanțelor exporturilor în perioada 2009 – 2012“, care stabilește două componente pentru analiza exporturilor, una statică și alta dinamică. Cea statică evaluează starea exporturilor (valoarea exporturilor unui anumit sector și gradul de acoperire al importurilor prin exporturi prin comparație cu media națională), iar cea dinamică se referă la evaluarea indicilor de variație anuală a exporturilor și a gradului de acoperire a importurilor, tot în raport cu evoluția acelorași indici la nivel național. Astfel, au fost identificate 25 de sectoare exportatoare (majoritatea din industria prelucrătoare, care formează peste 90% din totalul exporturilor Ro-mâniei) și s-a aplicat o scală standard, iar performanța unui sector pe dimensiunea statică sau dinamică s-a măsurat prin comparația cu media națională. În urma aplicării acestui model, s-a ajuns la o evaluare calitativă a performanței sectoriale a exporturilor românești, utilizând o matrice de evaluare care pe axa y are evaluarea dinamică, iar pe axa x evaluarea statică, formându-se pătrate care încadrează în cinci zone performanța fiecărui sector exportator.
„Mijloacele de transport și componentele auto, sectorul materialelor plastice, echipamentele electrice și agricultura sunt cele patru puncte tari ale țării, care au ținut în picioare exporturile României. Culmea este că puncte slabe România nu a avut, pentru că nu a existat niciun sector care să aibă pondere mică la export și care să aibă un grad de acoperire în importuri foarte redus sau o dinamică nefavorabilă.“
Zona de vulnerabilitate – prelucrarea țițeiului și industria de îmbrăcăminte
Zona de vulnerabilități, unde există cele mai mari riscuri cu care se confruntă România în materie de export, este industria care se ocupă de prelucrarea țițeiului, spune profesorul Mereuță.
„În această industrie, exportul are o dependență foarte puternică de prețul pieței la nivel mondial și este făcut exclusiv de companii multinaționale aflate în pierdere. Filialele din România exportatoare pierd năprasnic, cum se întâmplă în cazul Rompetrol Rafinare Năvodari sau al Petrotel – Lukoil, cei doi mari exportatori care au 80% din piață. OMV nu se pune, pentru că exportă foarte puțin produs prelucrat.“
Cea de a doua industrie care se confruntă cu mari vulnerabilități, cu toate că are pondere mare la export, este industria de îmbrăcăminte, care a suferit un declin major în ultimii ani. Lohnul, adică „producția în regim de perfecționare activă“ sau importul temporar de materiale destinate prelucrării în industria ușoară și reexportarea acestora după prelucrare, și-a redus semnificativ ponderea în economie în ultimii ani, iar aceasta este o cauză a scăderii importanței acestei industrii în totalul exporturilor.
„Înainte eram croitorii Europei, dar industria textilă a suferit un declin de neimaginat din cauza concurenței asiatice și a creșterilor salariale, care nu mai justificau prezenta lohnului.“
Industria alimentară, zona de oportunitate
În zona de oportunități pentru dezvoltarea de exporturi, există un sector care poate să facă din România o țară cu exporturi de peste 50 de miliarde de euro, crede profesorul Mereuță.
„La oportunități este un sector care are pondere mică în exporturi și care are o situație proastă la componenta statică, dar care are o dinamică formidabilă în perioada crizei și care nu a fost ajutat de nimeni. În 2009 – 2012, indicele de creștere a volumului exportului în industria alimentară a fost de 2,84 față de 2008. Deci exportul industriei alimenatre a reușit să crească fără niciun ajutor de la nimeni, iar în mare parte a fost făcut cu întreprinderi mici și mijlocii. Industria alimentară are o dinamică formidabilă. Și este sectorul care e strategic, trebuie ajutat, cu fonduri europene, ca să creăm în mediul rural capacități de procesare, aceasta este tema cea mai importantă pe care trebuie să o realizeze România.“
Profesorul Mereuță spune că experții de la comisia prezidențială care au identificat, în urmă cu câteva luni, agricultura și industria alimentară cu capacități de procesare ca principală prioritate a României pentru următoarea perioadă au avut dreptate. De altfel, industria alimentară este liderul industriei prelucrătoare din România, acoperind circa 25% din valoarea adăugată brută a acestei industrii. Printre cele mai importante companii exportatoare din industria alimentară în anii 2011 și 2012 se află Expur sau Ardealul (producători de ulei), Agrana (fabricarea zahărului), Cargill Oils (producător de ulei) sau Olympus Dairy Industry (producător de produse lactate).
„Două treimi (67,3%) din exportul României se ține pe picioare, pentru că este realizat de sectoarele din zona punctelor tari sau relativ tari. Cele din zona de oportunități reprezintă 11% din total exporturi, iar vulnerabilitățile sunt în jur de 8 – 9 % din total exporturi. Dacă suntem atenți cu multinaționalele și sesizăm pericole mari care vin dinspre zona de metalurgie, de exemplu și ne dăm seama de vulnerabilități potențiale, poate nu ne mai trezim în situația în care o companie pleacă peste noapte și lasă 3.000 de angajați pe drumuri, cum s-a întâmplat în cazul Nokia.“
Atenție la multinaționale
Profesorul Mereuță spune că trebuie începută o monitorizare trimestrială a companiilor multinaționale, pentru a ști dacă fac concedieri sau dacă se pregătesc de o delocalizare, pentru a nu fi din nou luați prin surprindere de situații similare cu cazul Nokia.
„Ne-am trezit simultan cu toate capacitățile Mechel la pământ. Ce s-a făcut în acest sens, cu cine s-a discutat? Când Hollande (președintele Franței – n.red.) a văzut că Mittal dădea semne că vrea să plece din Franța, l-a chemat la discuții. Acest boom al exporturilor românești se poate prăbuși în trei luni dacă se iau decizii de relocare. Dacă acum câțiva ani am fi știut că Mittal nu-și ține angajamentul de a livra tablă subțire către Dacia, cum era în contract, îi luam de urechi. Dacia e supărată că trebuie să importe, iar pe Mittal nu l-a deranjat nimeni.“
În plus, spune profesorul Mereuță, sunt foarte puține companii care trebuie monitorizate, având în vedere că există 736 de companii exportatoare care concentrează 80% din exporturile României. O altă observație a profesorului Mereuță este legată de statele de destinație a exporturilor României, pentru că se tot vorbește de extinderea activităților de export către piețele din afara Uniunii Europene, însă mai există oportunități de creștere a acestora în statele membre.
„Între 2008 și 2012, valoarea exporturilor României a crescut cu 33,6%. Dacă ne uităm la faptul că, din cele 26 de țări ale UE în care exportăm, în 15 țări s-a înregistrat indicator superior indicelui de volum, deci mai mult de 33%. Însă mai sunt 11 țări care au valori net sub medie, cum sunt Italia, Franța, Bulgaria, Grecia, Irlanda, care sunt lângă noi. Trebuie să intensificăm eforturile de a crește exporturile în aceste țări, prin agențiile comerciale, pentru că sunt piețe cu costuri mici de transport“.
„Care sunt punctele forte și punctele slabe în exporturile României, rezultate în urma analizei făcute pentru perioada 2009 -2012“
A. Sectoare ce pot fi considerate puncte tari sau relativ tari:
– Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice
– Fabricarea echipamentelor electrice
– „Agricultură, vânătoare și servicii anexe“
– „Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor și semiremorcilor“
– Industria metalurgică
– „Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din paie și din alte materiale vegetale împletite“
– Fabricarea substanțelor și a produselor chimice
– Fabricarea de mobilă
– „Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a.“
– Fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice
B. Sectoare cu oportunități importante de succes
– Industria alimentară
– Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice
– „Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusiv mașini, utilaje și instalații“
– Fabricarea altor produse din minerale nemetalice
C. Sectoare cu stare neutră
– Fabricarea altor mijloace de transport
– Fabricarea produselor din tutun
– Bunuri neclasificate în altă parte
D. Sectoare cu vulnerabilități potențiale
– Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
– Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea țițeiului
E. Sectoare cu puncte relativ slabe
– Fabricarea băuturilor
– Fabricarea produselor textile
– Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie
– Alte activități industriale n.c.a.
– „Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, harnașamentelor și încălțămintei; prepararea și vopsirea blănurilor“
– „Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat“
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.09.2013