Comunicatiile electronice, o piata cu noi reguli privind TVA

O data cu liberalizarea serviciilor de telecomunicatii de la inceputul acestui an, peisajul pietei comunicatiilor electronice se imbogateste cu un set de reglementari fiscale specifice.
Astfel, au intrat in vigoare la 1 martie 2003 noi reguli privind TVA, care au adus modificari radicale de regim pentru serviciile de telecomunicatii, serviciile de radiodifuziune si de televiziune, respectiv servicii furnizate electronic.
Noile reglementari sunt importante atat din perspectiva atribuirii pentru anumite operatiuni a unui regim fiscal clar, cat si din perspectiva armonizarii legislatiei romanesti cu cea a Uniunii Europene.
Nu in ultimul rand, noile prevederi legislative elimina dezavantajul competitiv pe care serviciile de comunicatii electronice furnizate de prestatorii romani il resimteau comparativ cu serviciile similare furnizate de prestatorii straini urmare a unei posibile duble impozitari.
Primul element pozitiv este faptul ca noile prevederi includ un set de definitii pentru serviciile de telecomunicatii, respectiv pentru serviciile furnizate pe cale electronica, ajutand astfel la o identificare clara a naturii serviciilor. 
Astfel, in categoria serviciilor de telecomunicatii se includ: transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau informatii prin fir, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice; cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisiuni, emiteri, receptii;  furnizarea accesului la retelele de informatii mondiale. 
O astfel de definitie ofera suficiente argumente pentru a considera drept servicii de telecomunicatii nu numai clasicele servicii de telefonie fixa si mobila, transmisiuni prin radiorelee sau prin satelit, dar si servicii complexe, unele bazate pe tehnologii de ultima ora de tipul VOIP (Voice Over Internet Protocol), VPN (Virtual Private Network), acces Internet, tele / videoconferinte, etc. 
Sunt definite si serviciile furnizate pe cale electronica, acestea incluzand: furnizare si concepere de site-uri, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice si mentinerea la zi a acestora, furnizare de imagini, texte, informatii, muzica, filme, jocuri, emisiuni, manifestari politice, culturale, sportive, stiintifice, de divertisment, punerea la dispozitie a bazei de date.
Astfel, sunt acoperite o serie de operatiuni care aveau ca scop facilitarea tranzactiilor prin Internet (E-commerce), promovarea imaginii companiilor prin Internet, furnizarea de informatii de orice natura prin Internet.
O conditie obligatorie pentru a considera un serviciu impozabil in Romania este aceea ca locul prestarii acestui serviciu sa fie considerat in Romania. Legislatia in materie de TVA contine un set de reguli specifice de stabilire a locului prestarii pentru anumite servicii, cunoscute sub numele de “criterii de teritorialitate”.
Potrivit regulii generale stabilite de aceste criterii, locul prestarii de servicii se considera a fi in Romania atunci cand prestatorul isi are stabilit sediul activitatii economice in Romania. Legislatia prevede patru categorii de derogari de la aceasta regula generala, printre care una din cele mai importante se refera la servicii impozitate la “locul beneficiarului”.
Pana la 1 martie 2003, serviciile de telecomunicatii, de difuzare programe radio TV, precum si serviciile furnizate electronic nu erau mentionate expres in categoriile de derogari, rezultand astfel ca regimul TVA aferent acestora se incadra in regula generala de teritorialitate. Astfel, un serviciu de telecomunicatii prestat de un operator roman pentru un beneficiar strain ar fi trebuit sa fie supus cotei de 19% TVA, in timp ce un serviciu similar prestat de catre un operator strain pentru un beneficiar roman nu ar fi fost impozitat in Romania. Ceea ce insemna ca serviciile de telecomunicatii furnizate de prestatorii romani catre beneficiari cu sediul in strainatate erau mai A‚”scumpe” cu 19% TVA, taxa care nu putea fi recuperata de beneficiarii straini.
Noutatea se datoreaza faptului ca aceste tipuri de servicii sunt acum considerate a fi prestate la “locul beneficiarului”.
Practic, modificarea implica faptul ca un serviciu de telecomunicatii prestat de catre un operator roman catre un beneficiar strain nu este supus TVA in Romania, in plus operatorul roman avand si drept de deducere pentru taxa aferenta achizitiilor. Pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei aferenta intrarilor, este important de stiut care este natura serviciilor prestate. Daca un operator roman presteaza servicii de difuzare programe radio TV catre un beneficiar strain, operatiunea nu este supusa TVA in Romania, dar operatorul roman nu beneficiaza de dreptul de deducere a taxei aferenta achizitiilor, deoarece conform unei prevederi specifice din legea privind TVA, difuzarea de programe radio TV este o operatiune scutita de TVA fara drept de deducere.
In conformitate cu noile prevederi, daca beneficiarul serviciului de telecomunicatii este inregistrat ca platitor de TVA in Romania, acesta va inregistra taxa in decontul de TVA, atat ca TVA colectat cat si ca TVA deductibila, fara a achita efectiv TVA la bugetul de stat.
Atragem atentia asupra faptului ca daca beneficiarul roman nu are drept de deducere integral a TVA aferenta achizitiilor (aplica prorata), iar serviciul de telecomunicatii este utilizat atat pentru operatiuni impozabile din punct de vedere al TVA cat si pentru operatiuni scutite fara drept de deducere, beneficiarul roman va deduce numai partial taxa aferenta acestui serviciu. In aceste conditii, beneficiarul roman ar trebui sa achite efectiv TVA pentru care nu a avut drept de deducere.
Notabil este faptul ca prevederile referitoare la serviciile furnizate pe cale electronica urmeaza a fi aplicabile in UE incepand cu 1 iulie 2003, Romania implementand aceste reguli cu cateva luni mai devreme fata de tarile membre ale UE.