Se vede treaba ca deprinderile din copilarie sunt teribil de greu de inlaturat, atata vreme cat, la o distanta apreciabila in timp, simt si acum ca anul incepe, scolareste, in septembrie si se sfarseste in iunie, cand vine vacanta.
Asaltati de oferte turistice pe toate canalele, scurt-circuitati de primavara care i-a scos din letargia posomorata a iernii, adultii se pregatesc de concediu sau, ma rog, ar trebui sa se pregateasca. Cele trei-patru saptamani legale in care nu mai merg la servici sunt cu totul altceva decat o vacanta.
Oamenii nostri ori vor in sfarsit sa doarma pe saturate, ori trebuie sa-si duca odrasla la mare, ori merg acasa, la tara, sa mai puna la punct una-alta, adica sa munceasca. Aproape totul in registrul chinuit-imperativ. Dar nimic mai sfasietor decat tristetea cuplurilor legale obligate de soarta, familie, vecini, opinie publica sa se vada 24 de ore din 24, timp de trei saptamani. Apatia lui, panda ei tafnoasa, reprosurile, amenintarile si mai ales nenorocirea asta de celular care te pune in dubla incurcatura.
Concediu? ti s-a facut o concesie? ti s-a concedat ceva? Habar n-am si nici nu vreau sa-i descopar etimologia. Realitatea umple atat de deplin cuvantul cu tot felul de lucruri mai mult acrisoare decat dulci, ca nu mai simti nevoia unei definitii.
… S-au incheiat mediile, se incheie si sesiunea din vara, incepe vacanta. Chiar si la cativa ani de la terminarea facultatii te mai duci in vacanta si nu in concediu. Chiar daca lucrezi, pentru ca in celulele tale inca mai “lucreaza” neastamparul acela pe care vor avea grija sa ti-l domoleasca, pentru a te aduce in randul lumii. Al lumii aceleia amorfe, plictisite si egale, in care ai dreptul la concediu si nu la vacanta.
Am inteles ca sunt tari in care si adultii pleaca in vacanta. In altele nu se pleaca nicaieri. Deci se poate si mai rau, mereu se poate si mai rau. Sigur ca e vorba si de bani, cum sa nu? Dar mai mult decat atat e vorba de tine insuti, de starea ta interioara, de cata copilarie ti-a mai ramas, si mai ales de cat curaj ca sa recunosti asta.
Hai, fii sincer, cu cineva drag ai pleca, nu-i asa, si la capatul lumii, care poate fi oriunde, chiar si pe strada de alaturi. Nu neaparat intr-un hotel de cinci stele, pe malul unei mari exotice. Eu voi fi constiincioasa si voi trimite vederi din concediu, sperand, ca si anul trecut, ca la anul voi pleca totusi in vacanta.