Nu este de loc simplu să ai cu adevărat curaj și să duci până la capăt o idee precum cea a comunicării între arte într-o societate în care inclusiv – și mai ales – în mediul academic, reflexul apartenenței de grup este încă foarte puternic. De aceea, Festivalul Internațional și Cursurile Academiei IconArts apar ca o manifestare curajoasă și inedită.
Ajunsă la ediția a VIII-a, manifestarea este girată de
colaborarea dintre Exces Music, Uniunea de creație interpretativă
din România (UCIMR) și primăria orașului Sibiu, festivalul
aflându-se sub patronajul domnului Klaus Iohannis, Primarul
Sibiului.
Deși nu a traversat cu acest proiect un drum neapărat lin și pavat
numai cu succese, Sebastian Gheorghiu, directorul Academiei
IconArts face totuși notă aparte între managerii culturali ai
momentului prin faptul că nu are timp să ofteze cu gândul la
prezent. Lucru de înțeles și numai dacă enumerăm datele de ordin
cantitativ ale evenimentului care s-a desfășurat timp de două
săptămâni între lunile iulie și august în localitățile Sibiu,
Cisnădie, Cisnădioara, Mediaș, Biertan și Tg.Mureș, localități în
care în cadrul celor 20 de concerte cuprinse în programul
festivalului publicul a fost contaminat de tinerețea artiștilor, de
surprinzătorul formelor de expresie artistică, valoarea și
entuziasmul interpretărilor.
Cursurile au adunat 104 studenți și 22 de profesori din Liban,
Italia, Spania, Grecia, Germania, Olanda, China și România,
domeniile studiate cuprinzând largi arii ale practicii și
cercetării artistice precum compoziție, muzicologie, interpretare
muzicală, muzică de cameră și orchestră, chitară, canto și pian în
secțiunea de jazz, dans și happening coregrafic, artă dramatică,
improvizație literară și fotografie.
Nu că până acum lucrurile ar fi stat cu totul altfel, dar mai ales
în această vară în care umezeala în exces face să se lase ceața și
peste domeniul cultural, orice faptă, orice inițiativă artistică
dusă până la capăt merită a fi apreciată în primul rând pentru
faptul că există. Și asta pentru că nivelul cultural și suma
nevoilor nesatisfăcute ale concetățenilor noștri ar putea conduce
către o pasivitate cronică. Cu alte cuvinte, lipsa unui festival –
sau a mai multora – din peisajul autohton nu are șansa de a fi
observată, nicicum deplânsă de nimeni. Tocmai de aceea, “pentru
minunea că sunt” ele ar trebui înconjurate de entuziasm. În jurul
acestor evenimente, evadarea din cotidian devine necesară.
Normalitatea ca stare de spirit devine tangibilă, iar visarea,
legitimă.
Trecerea cu ochiul superficial a jurnalistului peste atmosfera
cursurilor a reținut o transpunere în mic a pulsului străzii, acolo
unde printre figurile prea adesea acrite ale adulților apar și
ochii strălucitori ai tinerilor îndrăgostiți sau râsul dezarmant al
copiilor. La cursurile Academiei IconArts am descoperit adesea
plăcerea și uitarea de sine a căutării.
Și deși nu este ușor (pentru că întotdeauna a fi altfel a fost de
neacceptat), totuși se încearcă. În loc să se plângă, Sebastian
Gheorghiu mi-a povestit cu convingere despre cum visează să arate
ediția viitoare.
VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 și este jurnalist free-lancer de televiziune și corespondent Thompson Reuters din 1996. Absolvent al Universității Naționale de Muzică are de asemenea și un master în muzicologie, fiind în prezent doctorand la aceeași facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în reviste sau secțiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică și de realizator de documentare, reportaje și corespondențe de televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau blues.
Fotografii de Virgil Oprina