Un spațiu recent deschis și muzicii, Palatul Mogoșoaia, găzduiește de la ora 17 al doilea concert din cadrul stagiunii „Muzica la Palatele Brâncovenești”. In fața publicului care se anunță numeros și probabil va depăși și de această dată capacitatea „camerală” a Sălii Scoarțelor din Palatul Mogoșoaia, vor evolua membrii Cvartetului „Anima”, un ansamblu valoros compus din studenții Universității Naționale de Muzică din București Roxana Oprea, Valentina Botnari, Adrian Vasile și Octavian Lup, care vor prezenta două cvartete de Haydn, op.74 nr.1 și op.33 nr.3 “Pasărea”.
Am participat la primul concert din stagiunea „Muzica la Palatele Brâncovenești”, care a avut loc pe 10 mai, depășind cele mai optimiste așteptări ale organizatorilor. S-a cântat atunci Haedel, protagoniști fiind flautistul Ion Bogdan Ștefănescu și pianistul Horia Maxim, care au prezentat prima parte a integralei sonatelor pentru flaut și pian, urmând ca pe 21 iunie, tot la Palatul Mogoșoaia, să finalizeze acest proiect.
Până pe 18 octombrie vor mai avea loc 8 recitaluri la care vor participa nume importante ale artei interpretative din România: flautistul Ion Bogdan Ștefanescu, pianistul Horia Maxim, violonistul Gabriel Dănilă, violoncelistul Alexandru Moroșanu, pianista Tatiana Moroșanu, clarinetistul Andrei Theodoru, oboistul Adrian Petrescu, pianista Ilinca Dumitrescu, soprana Sorina Munteanu, ș.a.
Greu de spus dacă secretul succesului acestei nou inființate stagiuni este faptul că se asigură transportul doritorilor care nu au mașină de la Piața Chibrit sau faptul că ea este promovată consistent. Important este că intr-adevăr, la primul concert al seriei, am avut surpriza să văd lumea ascultând recitalul nu numai din sala arhiplină, unde jumătate din public stătea in picioare, ci și din sălile din imprejurimi și chiar de pe scara care asigură accesul de la parter la etajul 1, spațiu pe care publicul stătea și asculta, ocupând practic toate treptele.
Este multă lume la Mogoșoaia la sfârști de săptămână, in sezonul cald. Mai puțin previzibil era insă faptul că este atâta lume dispusă să se oprească o oră ca să asculte muzică de cameră. Cadrul este unul dintre cele mai potrivite, insă concluzia comentatorului nu poate fi decât una singură. Dacă se adună atâta lume să asculte muzică clasică in locuri neobișnuite, fie că este vorba despre spații in care nu se auzea până acum acest gen de discurs cultural, fie in aer liber, in deja consacrata Piață de festivalului de lângă Ateneu, fie in cine știe ce alte locuri despre care se știe mai puțin, avem toate motivele să ne facem speranțe că nu este totul pierdut. Ceea ce trebuie să invețe insă toți organizatorii unor astfel de intâmplări remarcabile, este că toate acestea trebuie promovate cât mai atent, pentru că ele se petrec intr-un spațiu cultural tot mai dens.