Atunci de celumea se extaziază fără nici un fel de rezerve in fața unor abordări oricât de pasional-ceaikovskiene ale muzicii lui Brahms, de exemplu, doar pentru că a fost atras de un nume și de un mesaj de marketing de tipul Cruciada Culturii? Sau poate agreează muzica clasică acompaniată de temperamentale zgomote ale tocurilor pe parchetul scenei? Cel mai probabil, consideră că, dacă a dat atât de mulți bani pe bilete, e obligatoriu să-i placă. Avem in programul de sală un enunț de tipul “Cruciada Culturii este ideea unei mișcări de reacție. Reacție la prostul gust. La superficial. La vulgaritate. La mimetism. La submediocru. La subcultură.” OK. Dar o parte dintre chestiunile la care se presupunea că reacționam dacă ne aflam printre cei din Sala Ateneului in acea seară, printre care ideea de superficial și de mimetism, le putem discuta indelung in relație cu producția Sarah Chang de la București. Pe de altă parte, această luptă pentru frumos și acest efort de contracarare a expansiunii urâtului presupune in mod obligatoriu capacitatea financiară a participanților de a investi cel puțin jumătate din salariul lunar minim pe economie pentru a asculta impreună cu prietena sau prietenul un concert de o oră și jumătate? Probabil că da, deși sunt convinsă că putem identifica multe alte soluții, mai puțin restrictive in privința accesibilității. Am asistat (și voi mai asista, cu siguranță) la concerte in care vedetele nu erau Sarah Chang și Andrew von Oeyen, ci Alexandru Tomescu și Horia Mihail. Cauza era practic aceeași, sala era aproape la fel de plină, doar că cei doi erau români care locuiesc in România, iar efortul lor fusese mult mai mare, ei ducând acel tip de concert in multe orașe ale țării in care oamenii chiar nu au acces la cultura vie. Ei nu au avut cutezanța să-și autointituleze turneul “cruciadă”, deși anul trecut s-au asociat chiar și unei cauze umanitare, nu numai uneia culturale. Și mai ales nu au impus tarife atât de greu accesibile, așa cum (românii, in general) nu au parte nici de onorarii comparabile cu ale vedetei americane supermediatizate, cu rochie din beteală. In loc să-și pună problema că “Frumosul șlefuiește elitele, iar elitele șlefuiesc poporul”, Alexandru Tomescu și Horia Mihail au incercat drumul mai scurt, in sensul “șlefuirii” directe a publicului, incercând tocmai să se apropie de public, nu să-l privească de sus, renunțând chiar la smoking in favoarea tricourilor. Revenind la cauza sub egida căreia a fost organizat recitalul Sarah Chang de la București, ea s-a dovedit eficientă ca instrument de marketing și de recuperat banii investiți. Insă evenimentul a rămas unul “de salon”, in bună parte pentru oameni care doresc să fie văzuți la astfel de intâmplări culturale, neavând nici un fel de impact in afara zidurilor Ateneului. Cât despre elitele care au plecat de la acest concert cu gândul de a-și revărsa preaplinul estetic asupra celor din jur, permiteți-mi să păstrez o oarecare rezervă. Celor care au fost la acest concert, poate și organizatorilor, le sugerez să-și cumpere bilet (nu să accepte o invitație) la concertul din București al Turneului Stradivarius din această primăvară, care va avea loc in 25 mai la Sala Radio (chiar dacă e puțin probabil ca prețurile să fie comparabile) și să incerce să se gândească la definiția cuvântului “cruciadă” și la asocierea expresiei “cruciada culturii” cu realitatea. Iar aceasta este doar o idee…

OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si Adevarul literar. Activitatea ei publicistic” cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scrisa, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru Larousse – Dictionar de mari muzicieni, si responsabila cu sectiunea muzical” a Dictionarului enciclopedic. Este membra a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost distinsa cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistica al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.