Stupoare si incertitudine in Germania, dar si in alte capitale europene, dupa anuntarea rezultatelor alegerilor de duminica. Nici una dintre coalitii nu poate forma singura guvernul, lucru care ar putea crea o situatie de instabilitate politica, nu numai la Bonn, ci in intreaga Uniune Europeana. Uniunea are pe masa de lucru proiecte importante – adoptarea bugetului, reformarea institutiilor – si acest lucru nu se poate face fara participarea Germaniei, al carei cuvant este deseori hotarator.
Conservatorii din coalitia CDU/ CSU condusa de Angela Merkel ii devanseaza, in urma rezultatului scrutinului, cu doar trei locuri in Bundestag pe social-democratii cancelarului Gerhard
Schroeder, dar nici acest lucru nu este definitiv. Pentru ca urmeaza ca la 2 octombrie sa aiba loc alegeri in circumscriptia Dresda I, amanate din cauza decesului neasteptat al unui candidat. In circumscriptie sunt alesi un deputat prin vot uninominal si unu sau doi prin votul de lista. Teoretic, partidul lui Schroeder are posibilitatea sa-i ajunga din urma pe crestin-democrati, caz in care sansele Angelei Merkel de a ajunge cancelar s-ar apropia de zero.
Nu rezultatele in sine au starnit uimire si incertitudine si faptul ca CDU/CSU era cotata in ultimele sondaje cu 41-42% din intentiile de vot. Daca ar fi obtinut acest scor, impreuna cu aliatii lor, liberalii din FDP, ar fi putut avea majoritatea pe care si-o doreau. Nici social-democratii impreuna cu aliatii lor verzii nu dispun de majoritate pentru a continua sa guverneze.
Coalitia CDU/CSU dispune acum de 225 de mandate in Bundestag, in timp ce SPD va avea 222 de locuri, Partidul Liberal (FDP) – 61 de locuri, Partidul Stangii – 54, iar Verzii – 51.
Numarul total al deputatilor a crescut de la 598 la 613, majoritatea absoluta fiind, prin urmare, de 307 voturi.
Aceasta sporire a numarului de mandate in Bundestag se datoreaza complexului sistem electoral german, care combina votul uninominal cu cel proportional. Ca numar de voturi, CDU/CSU a obtinut 35,2% din sufragii (in timp ce in 2002 obtinuse 38,5%). Social-democratii din SPD au 34,3% din voturi (fata de 38,5% din voturi la precendentul scrutin legislativ federal). Liberalii din FDP obtin 9,8% din voturi (fata de 7,4% in 2002), Partidul Stangii si-a dublat numarul de voturi la 8,7% (fata de 4% in 2002), iar Verzii au obtinut un rezultat mai slab, avand 8,1% din voturi (fata de 8,6% in 2002).
La Berlin, dupa anuntul rezultatelor confuzia era totala: scrutinul, care urma sa deschida calea catre un nou inceput, asa cum afirma Merkel, a oferit un rezultat contrar sondajelor, iar pentru CDU rezultatul este cel mai slab din 1949 incoace. De asemenea, pentru prima data din 1949, cele doua mari partide populare au obtinut mai putin decat “norma”de 70 la suta din voturi si doar doua partide mici, FDP si noul Partid al Stangii (neocomunist), au inregistrat progrese.
Aceasta situatie este total inedita, existand posibilitatea absentei unui acord de guvernare, in conditiile divergentelor profunde si ale unor rivalitati persoanele exacerbate, ceea ce ar putea provoca o noua dizolvare a Parlamentului, noi alegeri si, astfel, un blocaj politic, atat pe plan national, cat si international.
Rezultatul constrange practic la formarea unui guvern de “ampla coalitie” intre crestini-democrati si social-democrati, o varianta pe care cele doua formatiuni au refuzat sa o ia in considerare pana duminica seara si la care nu s-a mai recurs decat o data, in perioada 1965-1969. In orice caz, formarea unui guvern, de orice fel ar fi – o “ampla coalitie” CDU-SPD cu Merkel la conducere sau SPD-CDU cu Schroeder la carma – va provoca in urmatoarele zile negocieri indelungate si delicate intre toate partidele, cu exceptia stangii radicale, cu care nimeni nu vrea sa colaboreze.
Au fost avansate deja mai multe scenarii de guvernare. Asadar, scenariul unei ample coalitii a devenit varianta cea mai vehiculata. CDU si aliatul sau bavarez CSU ar dispune impreuna cu SPD de o majoritate confortabila, de circa 70% din mandate. Deja experimentata intre 1965 si 1969, aceasta forma de coalitie intre cele doua mari formatiuni este totusi descrisa de analisti drept riscanta si a fost categoric respinsa de CDU si de SPD in campanie. Gerhard Schroeder a exclus din nou, duminica seara, formarea unei coalitii sub conducerea Angelei Merkel.
O coalitie intre SPD, liberalii din FDP si Verzi, considerata pur ipotetica in urma cu cateva zile, a fost din nou luata in discutie, dupa ce Schroeder a declarat ca doreste sa inceapa negocieri cu “toate partidele” in afara de stanga radicala. Niciodata experimentata la nivel federal, coalitia de acest tip exista insa la nivel regional. Coalitia “negru-galben” (conservatori-liberali) nu reprezinta o optiune viabila, cele doua parti fiind departe de a dispune de o majoritate necesara. Coalitia “rosu-verde” a lui Schroeder si a ministrului de externe, ecologistul Joschka Fischer, nu are nici o sansa de a ramane la putere.
Coalitia “rosu-rosu-verde” (intre social-democrati, stanga contestatara si Verzi) este exclusa, SPD si Verzii respingand categoric ideea. Oricum, nu este exclus ca unii deputati din acest nou grup parlamentar sa sustina o guvernare Schroeder. Coalitia “jamaicana, negru-galben-verde” dintre CDU/CSU, liberalii din FDP si Verzi, o noutate in jargonul jurnalistic, este cea mai putin probabila, din cauza divergentelor ideologice dintre crestin-democrati si liberali, pe de o parte, si ecologisti, pe de alta parte.
Schroeder vrea sa ramana cancelar
Dupa anuntul sondajelor la iesirea de la urne, Schroeder, care a vorbit despre “o infrangere grandioasa” a lui Merkel, a declarat ca doreste sa ramana la conducerea Guvernului, respingand astfel ideea unei victorii a opozitiei. Pentru a forma guvernul, el a inceput ieri negocieri cu toate partidele, cu exceptia fostilor comunisti din Partidul de Stanga.
Angela Merkel “nu poate aspira la putere si nu va obtine formarea unei mari coalitii cu SPD sub conducerea sa”, a declarat cancelarul intr-o dezbatere televizata, in prezenta lui Merkel, care era stupefiata de rezultat.
Dimpotriva, Merkel si-a proclamat victoria, a apreciat ca “guvernul rosu-verde a fost infrant” si a subliniat ca CDU “are mandatul clar de a forma guvernul” si ca va purta negocieri cu “toate partidele democratice, in afara de Partidul de Stanga”.
Probleme majore pentru Merkel
Daca Merkel a reusit sa-l invinga la limita pe Schroeder si ar putea deveni primul cancelar-femeie din istoria Germaniei, ea nu s-a ridicat la inaltimea rezultatelor obtinute de candidatul conservator din 2002, bavarezul Edmund Stoiber, care nu a fost devansat de cancelarul in exercitiu decat cu mai putin de 7.000 de voturi.
Acest aspect ar putea redeclansa dezbaterea cu privire la locul sau in conducerea CDU, Merkel fiind de multe ori criticata pentru autoritarism. Merkel era vazuta ieri de presa germana drept perdanta. “Merkel a castigat, dar in acelasi timp a pierdut”, scria Bild, in timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung discuta chiar despre “prabusirea Uniunilor Crestine si a candidatului lor”. Merkel, care ar putea deveni prima femeie-cancelar nu a primit multe telegrame de felicitare, exceptie facand liderul Partidului Popular spaniol, Mariano Rajoy. “Iti doresc sa poti forma o majoritate solida pentru a guverna Germania”, a spus Rajoy, intr-un mesaj publicat de partidul sau.
Schroeder, care contesta victoria rivalei sale conservatoare, a primit incurajari din partea socialistilor aflati la putere in Spania, Republica Ceha si Suedia.
Premierul social-democrat suedez, Goeran Persson, a declarat ca este firesc ca Schroeder sa doreasca sa ramana la putere si sa formeze noul guvern.
“Lui Merkel ii va fi foarte dificil sa formeze guvernul”, a declarat fostul premier danez Poul Nyrup Rasmussen, presedintele Partidului Socialistilor Europeni (PSE), salutand faptul ca Europa a scapat de “ce era mai rau in politicile neoliberale ale lui Merkel”.
Aceeasi surprindere s-a inregistrat si la Varsovia, unde fostul presedinte Lech Walesa se intreaba “ce vor face germanii acum”.
Parisul s-a multumit initial sa-si reafirme atasamentul fata de prietenia franco-germana, indiferent de guvernul care va fi format la Berlin.
Ministrul italian de externe, Gianfranco Fini, liderul Aliantei Nationale (dreapta), a declarat ca, in conditiile rezultatelor alegerilor germane, legislatia electorala italiana “trebuie sa poata garanta o majoritate sigura si, deci, stabilitatea Executivului”. El s-a referit la polemica cu privire la o noua lege electorala, existenta in randul clasei politice italiene.
Vizionarul care a “scufundat” CDU
Inaltimea – 1,97 metri – il obliga sa se aplece putin cand are in fata un interlocutor, lucru care ii face sa para timid. Cand isi explica teoriile, ochelarii fini pe care ii tine in mana dreapta traseaza in spatiu linii geometrice imaginare. La 62 de ani, Paul Kirchhof ar fi putut ramane ceea ce este – profesor universitar si expert fiscal, cu atat mai respectat cu cat, vreme de 20 de ani, a purtat roba rosie a Curtii Supreme. Dar Kirchhof avea un vis, iar campania electorala, credea el, i-a dat sansa sa-l realizeze. Visul era ca teoriile sale economice sa modifice sistemul fiscal din Germania, unul dintre cele mai complexe din lume. Angela Merkel l-a chemat, luna trecuta, sa faca parte din “echipa de competente” care a realizat programul de guvernare al crestin-democratilor. I-a facut o oferta, sa fie viitorul ministru federal de finante in evantualitatea victoriei. Intr-o prima etapa, nominalizarea unui expert atat de reputat intr-o functie atat de importanta si-a facut efectele.
Dar Kirchhof a sfarsit prin a-i speria chiar si pe cei din CDU. Nicaieri in programul CDU nu a fost enuntata ipoteza unui impozit unic de 25%, cu suprimarea, in schimb, a “tuturor niselor fiscale”, a subventiilor si a altor prime, cum cerea Kirchhof. Insa Kirchhof, care intre altele trebuia sa explice electoratului programul economic al dreptei nu a facut, de-a lungul campaniei, decat sa-si sustina propriile-i teorii. Mana cereasca pentru social-democratii lui Schroeder, care au lansat la adresa dreptei tiruri de acuzatii. “Un program pentru bogati, care vrea sa scufunde clasa de mijloc si saracii”, spunea Schroeder. Un program lansat din capul “acestui profesor din Heidelberg”, adauga cu dispret. Responsabilii CDU si analistii politici pun semiesecul dreptei pe seama nepriceperii Angelei Merkel de a-l tempera pe Kirchhof. Cu putin in urma Kirchhof estima ca “poate contribui la victoria” dreptei. A sfarsit prin a fi coresponsabil pentru esec.