A fost nefericita ideea de a pune pe agenda convorbirilor de la Cotroceni cu partidele politice atat problemele Constitutiei, cat si ale noii legi electorale. Era mai simplu si mai logic ca discutia sa se axeze asupra modificarilor Constitutiei, care are si un termen mai apropiat (referendumul e programat in mai-iunie) si o procedura speciala (trebuie aprobat in Parlament de cel putin doua treimi). In ce priveste legea electorala, ea va veni in consideratie abia la toamna si, in orice caz, va cere o noua mediere a presedintelui. Dar buimaceala face parte din democratia noastra originala.
Sa ne concentram deci asupra problemelor legate de noua Constitutie. Silit de termenul tinta al referendumului, presedintele Iliescu a promis sa invite la inceputul lui februarie Comisia constitutionala a lui Dorneanu pentru a trece in revista problemele cele mai disputate. Diviziunea muncii intre Camera si Senat este imperativa. Toata lumea e de acord ca nu are rost ca ambele sa faca acelasi lucru. Pare acceptabila propunerea PSD ca grosul legislatiei interne sa cada in sarcina Camerei, in timp ce Senatul se va ocupa de legislatia externa, in special relatiile cu NATO si Uniunea Europeana. Se va limita numarul ordonantelor de urgenta, de care au abuzat si fosta, si actuala putere. In problema imunitatii parlamentare se cauta o formula de restrangere a razei de actiune la opinii politice, ceea ce nu va fi usor, pentru ca se opun cu toata energia PRM si afaceristii din PSD. In chestiunea proprietatii, toti sunt de acord cu garantarea ei, ca mai toti parlamentarii au devenit proprietari. Mare tambalau va fi cu dreptul de a dizolva Parlamentul: PSD ar dori ca sa apartina primului-ministru (ca in Anglia), iar PD tine ca seful statului sa decida, cu consultarea presedintilor celor doua Camere. Asta-i o bomba cu efect intarziat, deoarece include alegerile anticipate. Singurul partid care se opune modificarii Constitutiei este PRM, caruia ii convine actuala Constitutie, cu care i-a mers asa de bine.
Sa trecem la noua Lege electorala, unde sunt doua dispute majore: decalarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare si votul uninominal. Desi este vorba de alegerile din 2004 si 2005, deosebirile de interese si vederi sunt foarte aprige si greu de impacat. Speculatiile cu privire la viitoarea guvernare mi se par premature,  fiind vorba de doi ani in care se pot intampla multe evenimente neprevazute. Dar politicienii au mancarime pe limba si presa abia asteapta ca unul sau scape porumbelul pe gura. Adevarul este ca conducerea PSD este aceea care si-a manifestat preocuparea pentru modul cum va arata viitoarea guvernare atunci cand a lansat ideea alegerilor anticipate. Doua motive majore determinasera aceasta preocupare: a) legea de fier a erodarii partidelor aflate la putere in tarile postcomuniste, care duce la pierderea alegerilor si b) reforma, care cere masuri radicale impopulare.
Evident, Adrian Nastase prefera ca aceste masuri de reforma sa fie luate dupa alegeri, nu inaintea lor. Erodarea este o lege politica, dar dupa parerea mea, PSD nu poate fi eliminat din top, desi ar putea sa obtina sub 40% din voturi, ceea ce nu-i asigura majoritatea la guvernare. Ar putea continua intelegerea cu UDMR, daca cota celor doi ar asigura o majoritate destul de puternica pentru a face fata cerintelor decisive ale ultimei faze de integrare 2005-2007. O solutie mai sigura ar fi coalitia cu PNL. Tocmai de aceea a starnit interes declaratia lui Theodor Stolojan ca intr-o situatie de criza, cand Romania nu ar face fata exigentelor UE, liberalii ar putea participa la o guvernare cu PSD. In prezent, o asemenea declaratie nu da bine, de aceea PNL subliniaza ca numai si numai in caz de criza exista aceasta perspectiva. In politica, liderii e bine sa aiba o viziune a viitorului (the vision thing) cu conditia sa nu vorbeasca in public despre ea. Altfel, eu nu cred ca in 2005 vor exista piedici de ordin ideologic sau programatic pentru o asemenea coalitie. Presiunea Comisiei UE de la Bruxelles in aceasta faza finala a integrarii Romaniei va fi atat de puternica, incat va dicta pur si simplu programul de guvernare. Marja de afirmare ideologica independenta va fi redusa la minimum si in orice caz postura liberala va fi mai adecvata decat cea social-democrata pentru o reforma radicala a economiei. Desigur, va fi necesar ca prestatia electorala a Partidului National Liberal sa fie la inaltime.