In expozitia de la Galeria “Anticariat 9”, tablourile par ca plutesc intr-o stare de gratie. Se simte dorinta artistilor de a sugera miracolul creatiei divine in diafanul vegetatiei, in lumina ce emana din pictura lor unitara stilistic, echilibrata, insinuanta, compusa din taceri si soapte si centrata pe reprezentarea naturii. O expozitie cu mai multe petale de sensuri si lecturi ce se deschid treptat pe masura ce o patrunzi, la nivel pictural, ezoteric, de perceptie si intelegere plastica. Toti cei paisprezece participanti cultiva vederea in adancime si redarea picturala cu economie de mijloace, cu o simplitate ce foloseste forta sugestiei pentru a construi si exalta forma cu vigoare. Un imn adus picturii, privita in sensul consacrat de milenii, al culorilor pe o suprafata ce prin arta capata poezie, drama, mister, concentreaza si evoca dorul de infinit. Totodata se simte o fronda subtila la adresa noilor cai de comunicare ce fac apel nu o data la estetica uratului pentru a soca si a manipula. In graba nemiloasa a epocii ce-o traim, artistii prezenti in expozitie, dintre care unii fac parte din gruparea Prolog, arata ca este nevoie uneori sa te opresti si sa observi, cu smerenie chiar, natura din jur, sa astepti ca ea sa ti se revele, sa o reproduci apoi cu maiestrie, sa patrunzi cu intuitia si sa redai cu stiinta lungilor ore de practica a privirii. Sunt artisti ce cauta transcendenta si miracolul din arta in lucrurile concrete, in rasucirea unei crengi, in inflorirea ramului, in seductia peisajului, in armonia florilor, in felul cum lumina mananca din conturul obiectelor, insuflandu-le totodata seva vietii, dandu-le mai multa consistenta prin lipsa detaliilor decat daca acestea ar fi fost sarguincios redate.
“Ochiul divin” priveste din Inalt in lucrarea apartinand Marianei Macri. Alaturi, Pestii pictati de Simion Craciun au deopotriva rezonanta crestina, intr-o compozitie sigura, picturala. Silvia Cambir cultiva emotia in fata motivului din natura: chiparosi si salcie, la Balcic, fiind resorturile unui desen alert, inteligent. Impresionist si sensibil Valeriu Paladi sugereaza farmecul gradinii si al campului inflorit. Mihai Sarbulescu, printr-un desen ferm, aduce singura prezenta feminina din acest iconic floral: o batrana (vezi imaginea). Nimic mai potrivit pentru o sugestiva, tacuta, aluzie la trecerea inexorabila a timpului, pentru care rozele mai ales au fost melancolic simbol. Lucrarea lui Alexandru Antonescu are incarcatura poetica si pastreaza pictural parfumul lumanarilor ce ard incet in biserici, silentioase asezate pe suportul lor, flori de lumina inchinate deopotriva Fiintei si Nefiintei. Unul dintre fondatorii grupului Prolog, regretatul Florin Niculiu, provoaca la suprarealism, cu vigoare coloristica. Delicati, cu o perceptie aproape japoneza a realului sunt prezenti Constantin Flondor si Andrea Flondor Palade, cultivand magia si puterea luminii care creeaza vizibilul si evoca invizibilul. Horia Pastina arata ca absenta poate sa amplifice prezenta unui lucru, ca simplitatea este frumusete. Dan Palade este concis in peisaj si deopotriva simbolic, linia ferma sau vie redand fie soliditatea credintei, fie duhurile panteiste ale vegetatiei. Mihai Gavril este atent si delicat in constructia detaliului, in vreme ce Mihai Macri prefera formele abrupte, grele de culoare.
Expozitia se datoreaza celui care a provocat-o, mentorul grupului Prolog, Paul Gherasim, ce cauta in pictura inefabilul si, prin arta, vrea sa redescopere natura ca rod al Creatiei.