Contemporanii, ascunși printre “vechituri”/ de Remus Andrei Ion

Nicio licitație fără Nicolae Grigorescu! Artmark adună și separă, pune titluri și adaugă noi nume de artiști pe piață. Pornește însă tot de la Grigorescu, ca să ajungă la Graur și Iuliana. Avem o licitație de “Postmodernism și Contemporană”, dar ea este la pachet cu cea de “Art Nouveau și Romantism”. Și atunci ce e de promovat? Câlția, Piliuță, Pacea, Chirnoagă (de mii de euro), cu înaintașii glorioși Grigorescu, Ressu, Vermont, Aman, Ștefan Popescu (la vârfuri de cote care se joacă deja pe la suta de mii de euro) sau Aurel Vlad, Marian Zidaru, Alexandru Ghildush, Ion Pacea, Aurel Cojan, Gh. Vânătoru, Ion Bitzan, Spiru Chintilă plus Ecaterina Vrană, Iuliana Vâlsan, Francisc Chiuariu. În această acoladă peste generații există și Ion Grigorescu, experimentalistul prin excelență, cu litografia din 1975 “Autoportret fumând”, plus un “Peisaj expresionist” al lui Horia Bernea… care se vinde în licitația de postimpresionism.

Artmark dedică licitații speciale, Goldart vine la fiecare două săptămâni cu artiști contemporani, Alis merge doar pe nume deja consacrate, Sălișteanu, Brădean, Chintilă, Nedel, tot bilunar. Mai e de menționat și aventura Monavissa, de a promova o licitație exclusivă Wanda Sachelarie Vladimirescu, așa cum alte case nu au încercat decât la nivelul unor minicolecții prezentate ca secțiune aparte dintr-o mare licitație (Negreni la Goldart, de exemplu). Marea lipsă a tuturor tentativelor de a vinde contempornai este că le lipsește “povestea”, artiștii tineri nu ajung decât foarte greu personaje ale peisajului artistic, de obicei abia după ce se bucură de o anume receptare pe plan internațional. Cataloagele licitațiilor sunt prea sărace în informații, în texte critice despre artiștii tineri. Ei sunt reprezentați doar de lucrări și de evaluarea pe care o primește fiecare lucrare. Acum, partea interesantă este că Artmark vrea deja să liciteze de la 1.000 de euro în sus și bine face! Goldart deja are vânzări constante: Iustinian Scărlătescu (n. 1977), Nud, foto-gelatină lichidă și ulei/ hârtie manuală/ pânză, semnat etc… de exemplu. Dar Ion Grigorescu și a sa litografie care a rupt ritmul artei prin anii 70 nu are informații. Nici pictura Ecaterinei Vrană, “Mă mut”, ulei, creion și, atenție!, apă minerală pe pânză… Cum s-ar vedea acum picturile în ulei cu nisip de pe vremuri ale lui Ștefan Pelmuș? Dar experimentele coloristice, de materiale, forme și întâmplări ale lui Forin Ciubotaru, Bernea, Gabrea, Neagu pe vremea când își spuneau Galus? Ce ar fi rămas din opera lui Paul Neagu dacă nu ajungea în Marea Britanie, de Aurel Cojan dacă nu picta până la urmă pe malurile Senei? Există o serie de lucrări care coloristic se adună spre același peisaj estetic: Vânătoru, Pacea, Mirea și “Natură statică cu mere”, “Case roz”, “Noapte de vară”… Le privim și cum le așezăm printre cote și indici de piață? Sau ar fi mai ușor de ales în primul rând după cum ne plac?!? Nu prea știm să explicăm, să prezentăm, să povestim arta. Pentru o lucrare a lui Brâncuși se scoate câte un catalog separat, dedicat, cu istoria lucrării, personajele cu care a interacționat, fotografii istorice, orice informație care poate să ridice, să impună respectiva creație. La noi, și o pagină de internet cu date biografice pare de cele mai multe ori un efort major de promovare. Artiștii contemporani există, nu se vând cu zeci sau sute de mii de euro, din păcate, nu aduc comisione radicale, dar nici nu strică vreo afacere, nu anulează dobânzile la conturile din bancă… Artiștii trebuie să lucreze și asta și fac. Să experimenteze de dragul artei, iar cei care își asumă postura de negustori de artă au și obligația de a-i promova cum se cuvine. Fără excese, dar constant. Dacă se vinde un Nicolae Grigorescu, toată lumea sare și anunță un posibil nou record. Dar faptul că se vinde Bernea (din seria neconvențională), Ionică Grigorescu – inovator și acut instigator la experiment -, Ecaterina Vrană, Aurel Vlad, Roman Tolici și toată pleiada de artiști care ajung de fapt în expoziții și licitații chiar și prin lume devine doar anunț pentru prieteni și cunoscuți. Un eveniment în lumea atelierelor. Ei bine, cred că, de fapt, fără instigarea colecționarilor, fără promovare de drag și nu pentru comision, fără să lăsăm undeva deoparte bariera comercială, arta nu se va impune! Trebuie suflet în primul rând, pasiune, chimie și apoi vor veni și paralele. artalicitata.blogspot.com