Afirmatia din prezentul titlu este cunoscuta de orice licentiat in stiinte economice. Controlul preturilor conduce la penurie. Efectul se transforma in cauza. Prin urmare, o limitare (superioara sau inferioara) a preturilor genereaza distorsiuni ale cererii sau ofertei.
O limitare a ofertei de grau atrage dupa sine cresterea pretului de achizitie a acestuia. O injumatatire a debitului de apa la intrarea Dunarii in tara sporeste costurile de exploatare a hidrocentralei Portile de Fier si intr-o perspectiva preturile Kwh. Atat graul cat si energia, fiind factori de productie, genereaza o crestere a costurilor declansandu-se o spirala inflationista. Noua avalansa de scumpiri determina cautarea unor noi “tapi ispasitori”. Bunaoara, SNCFR a decis scumpirea biletelor de calatorie cu peste 8% pentru a alinia preturile la inflatie. Farmaciile cresc preturile la medicamente deoarece se devalorizeaza moneda nationala. Vinetele se scumpesc deoarece fiind seceta, consumul de apa a crescut. In piete legumele se scumpesc deoarece ele sunt sub influenta bisnitarilor care se organizeaza in adevarate carteluri.
Asemenea motivatii auziti zilnic. Va asteptati sa urmeze un nou val de proteste si miscari sociale, deoarece salariile nu se aliniaza la inflatie. Se renegociaza contratele colective, ignorandu-se clasica interdependenta dintre salarii si productivitate.
Un exemplu elocvent este Roman Brasov. Administratia “ofera” o ajustare crescatoare a salariilor cu 32%. In schimb, sindicatele “cer” o crestere cu 50% (initial cererea situandu-se la 100%). Ce argumente ecoomice se pot aduce?
Productivitatea muncii este factorul direct ce influenteaza nivelul salariului nominal. Numai ca ea este indicator de eficienta complex fiind determinat de progresul tehnic, organizarea, conditiile de munca, climatul social din intreprindere, cointeresarea si motivatia angajatilor, conditiile naturale etc. Prin urmare, nu putem forta Consiliul de Administratie sa aloce intreaga crestere de productivitate factorului “cointeresare”. Sporul de productie se datoreaza si celorlalti factori, care sunt de regula ignorati in cazul negocierilor. De aceeea, managerii intreprinderilor de stat, cu puternic grad de sindicalizare a fortei de munca, ar trebui sa consulte mai des economistii specializati in analize financiare. S-ar putea aduce astfel argumente mai bine fundamentate economic.
Pentru a da satisfactii electoratului, primarul Capitalei Traian Basescu promite reintroducerea “mercurialului”, adica plafonarea preturilor. Aceasta decizie ar alunga producatorii din pietei, determinandu-i sa-si vanda marfa “pe sub mana”, la coltul strazii.
Incercati sa va ganditi la cerere si oferta ca la un proces de ajustare reciproca. Cand un bun devine insuficient, adica se ofera mai putin comparativ cu cat se cere, pretul sau creste. Pretul mai mare determina clientii sa ia mai putin, lasand mai mult pentru altii si determinand pe furnizori sa produca mai mult.
Ani la rand pretul unui kilogram de grau a fost derizoriu “orientand” culturile spre bunuri alternative cu valoare mai ridicata. In conditiile scaderii ofertei si promovarii unui pret de achizitie de 3.000 lei/klg, plus o prima de 500 lei/kg poate stimula din nou producatorul.
Producatorii autohtoni cauta sa atenueze efectele costurilor nivelului preturilor. Bunaoara brutarii prefera faina din Ungaria (mai ieftina) decat cea autohtona. Acelasi lucru se va intampla si cu iubitorii carnii de pasare. Pentru un client pretul unui bun este costul acestuia. Pretul graului este un cost pentru morar, iar pretul fainii un cost pentru brutar. In consecinta, cumparatorii au tendinta sa priveasca cresterea preturilor ca pe o pedeapsa. Pentru un furnizor preturile reprezinta venit. Deci furnizorii vad scaderea preturilor ca o amenintare.
Acesta este, probabil, motivul pentru care multi oameni nu apreciaza rolul coordonator pe care-l joaca modificarile de pret si pentru care, adesea, cauta sa ceara guvernului sa impiedice aceste modificari. Consecintele vor fi de regula complet contrare intentiilor, pentru ca fixarea de preturi conduce al suispendarea mecanismului de coordonare sociala.
Daca pretul cartofilor pe pietele bucurestene se mentine la 5.000-7.000 lei/kg, cumparatorii vor dori sa achizitioneze exact atat cat vor sa vanda furnizorii. Piata se echilibreaza la pretul mentionat. Daca consiliul primariei Bucuresti decide ca pretul cartofilor sa nu poata desasi 3.000 lei/kg, cantitatea oferita pe luna va scadea treptat. Drept consecinta bucurestenii nu vor putea obtine cata cantitate vor, chiar daca sunt dispusi sa plateasca pretul banesc care li se cere. Plafonarea pretului este cauza deficitului pe piata.
Adesea oameni invinuiesc preturile mari pentru puterea lor de cumparare si actioneaza ca si cum acestea ar putea creste prin intarirea controlului preturilor. Sondajele ad-hoc efectuate in piete ne arata existenta unor asemenea opinii. Ele sunt evidente si la cei ce tanjesc dupa “regimul trecut”, uitand de faptul ca erau egali in saracie.
Un bun este insuficient ori de cate ori oamenii nu pot obtine din el cat le-ar place. Cererea de locuinte este mare iar ANL, prin fondurile alocate (obtinute prin dobanzi subventionate, deci tot preturi controlate), nu o poate satisface. Prin urmare, trebuie stabilite anumite criterii de discriminare printre solicitanti pentru a stabili cine va primi un credit. Criteriile s-ar putea referi la varsta, venitul pe membru de familie, dorinta de a plati cu bani sau aproape orice altceva. De regula noi “retionalizam” bunurile insuficiente pe baza dorintei de a plati cu bani. Dar, uneori, folosim si alte criterii de discriminare.
In fiecare an, Academia de Studii Economice din Bucuresti are mai multi candidati decat poate incadra in primul an de curs asa ca trebuie sa “rationalizeze” locurile insuficiente. Ea face discriminari pe baza notelor de la admitere si bacalaureat. Numai o singura persoana poate fi, in acelasi timp,
presedintele Romaniei. Deoarece postul este dorit de mai mult de o persoana s-a elaborat o lege electorala prin care se promoveaza criteriile de discriminare. De exemplu, obtinerea de catre un candidat a 300.000 de semnaturi. La fiecare patru ani sfarsim prin a avea un singur candidat multumit.
Dar, cealalta fata a discriminarii este concurenta. Odata ce ASE anunta criteriile de discriminare, candidatii pentru anul intai se vor afla in concurenta pentru a le indeplini. Criteriile de selectare a unui presedinte sunt studiate cu mare atentie de catre candidatii increzatori, care incep concurenta de satisfacere a acestor criterii cu mult inaintea momentului alegerilor. Deja s-a demarat campania de culegere a semnaturilor.
Din toate cele prezentate mai sus rezulta, in mod evident ca procesul de concurenta este efectul insuficientei si poate fi eliminata numai prin eliminarea insuficientei. Ori de cate ori exista insuficienta exista si rationalizare.
Aceasta inseamna alocarea efectuata in conformitate cu anumite criterii de discriminare. Concurenta este doar ceea ce se intampla atunci cand oamenii se straduiesc sa indeplineasca criteriile care sunt anuntat.
Desigur, criteriile folosite provoaca o anumita diferentiere. Daca societatea romaneasca realizeaza rationalizarea pe baza dorintei de a plati cu bani, populatia se va stradui sa faca rost de bani. Daca vor folosi munca drept criteriu primar, toti cei in varsta de munca si apti de munca vor cauta sa obtina rezultate cat mai bune. Daca ASE foloseste notele de la admitere si de la bac drept un criteriu important de selectie, elevii de liceu se vor intrece pentru note. S-ar putea ca ei sa concureze pentru note, pentru a obtine, totodata si alte “bunuri” (un statut privilegiat printre colegi, acces la burse, laude din partea profesorilor, cadouri de la parinti, angajari in invatamantul superior, o tabara la mare etc). ai atunci ni se pare straniu din partea colegilor care iau in deradere “tocilarii”, cand de fapt, criteriul lor de rationalizare este tocmai nivelul mediei notelor.
Ce se va intampla insa cand un bun, de genul cartofilor, devine si mai insuficinet, daca pretul sau in bani nu are voie sa creasca? In mod sigur vom asista la cresteri ale costurilor monetare de achizitie, deoarece cartofii vor deveni insuficienti si de aceea trebuie sa fie rationalizati. De aceea, decizia primarului Basescu va genera “miracolul” uitat al regimului comunist, adica penuria.