Cine mai crede în basmul bătrânilor fără copii, care primesc în dar o fetiță pogorâtă parcă din troienele iernii? O scriitoare canadiană, Eowey Ivey, a rescris povestea într-un roman minunat, “Copila de zăpadă”, ce se cuvine citit iarna, când cad fulgi mari sau se așterne cuvertura de nea argintie acoperă lumea, ori mai curând în atmosfera sărbătorilor, când mirosul înțepător de brad și cel îmbietor al cozonacilor umplu casa.
Mabel și Jack nu sunt bătrâni, dar timpul când sperau că vor avea un copil a trecut și ei s-au retras în Alaska, înfruntând sălbăticia și frigul unui ținut prea puțin primitor, după ani de așteptare tăcută. Iubirea și căsătoria nu i-au putut apăra de suferință și dezamăgire, mai ales că, în anii ’20, rânduiala unei familii însemna în primul rând copii și bunăstare, doar astfel viața căpăta un sens.
Disperarea se insinuează treptat în viața celor doi: munca dură care trebuie să le asigure supraviețuirea îl epuizează pe Jack, iar pe Mabel o macină sentimentul vinovăției pentru pierderea copilului abia născut, de aici vine și o tentativă ratată de sinucidere. Însă ea și-a păstrat în suflet un soi de credință magică în mister, ce poate să se dezvăluie brusc într-o mișcare a naturii: un fâlfâit de aripi, licărul luminii sau mirosul de brad.
Soții încep să se înstrăineze unul de celălalt, dar totul în viața lor se schimbă la căderea primei zăpezi: se bucură copilărește, fac un om de zăpadă, cizelat și înveștmântat ca să ia înfățișarea unei fetițe cu păr bălai, cu fular și mănuși. Dar făptura de nea dispare și cu ea și fularul și mănușile, dar zăresc o fetiță blondă care le poarte, întâi departe, apoi tot mai aproape de coliba lor, însoțită de o vulpe.
Mult timp doar ei doi o văd, mereu căutând să afle misterul unei asemenea apariții. Când însă fata intră în colibă, când se obișnuiește cu ei, misterul sporește pe măsura bucuriei ce până atunci nu o putuseră nici măcar imagina. Jack face incursiuni în jur, ghidat într-un fel de chemarea fetei și găsește o explicație naturală, firească: un localnic care trăia izolat a pierit, lăsându-și copila singură pe lume.
Mabel crede că trăiește taina unui basm preschimbat în realitate: își amintește minunăția de carte cu ilustrații dăruită de tatăl ei – Snegurocika, basmul rusesc al fetiței de zăpadă. Îi dă și nume fetei, Faina, se ocupă de ea ca de o fiică, îi coase haine potrivite. Pentru ea, totul ține de miracol, așa își explică aparițiile ei frecvente iarna și dispariția la venirea primăverii.
Abia când vecinii care locuiesc la mare depărtare, George și Esther o cunosc pe Faina, o cred pe Mabel, le și dispare spaima că totul este o fantasmă născută din dorul de un copil și din singurătate. Iar Faina își trăiește dragostea, alesul potrivit cu ea fiind chiar un fiu al familiei vecine, cel îndrăgostit de sălbăticia locurilor. El o descoperă pe Faina și asistă la un episod de vânătoare, când fata pândește și ucide o lebădă fără pic de milă.
Dragostea aduce după ea o sarcină, familiile îi unesc pe cei doi tineri prin ceremonia unei căsătorii. După nașterea copilului, Faina dispare fără urmă, lăsând nedeslușit misterul ei. Dar tocmai misterul dă o frumusețe tulburătoare cărții, căci mereu cititorul va oscila între cele două explicații, una rațională susținută de Jack, alta miraculoasă, ivită din imaginația lui Mabel și din basmul rusesc, care punctează de altfel prin motto-uri părțile cărții.
“Copila de zăpadă” impresionează și mai mult cititorul când știe că este debutul autoarei Eowyn Ivey, cu o siguranță a construcției și o finețe a scrisului rară, și mai ales când află că s-a născut și a crescut în Alaska, trăiește și acum acolo, căsătorită fiind și mamă a doi copii, în mijlocul naturii, deprinsă cu vânatul și cu arborii pădurilor. Apărut la începutul anului 2012, romanul a ajuns rapid sub ochii cititorilor la noi, chiar din vară, simultan cu traduceri în alte șase limbi. Este meritul Editurii Polirom că izbutește sincronizarea cu piața de carte a lumii.
Eowyn Ivey, Copila de zăpadă, traducere din limba engleză de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2012, 328 pag.