Corpul își cere mereu uncia de carne.
Citești Shakespeare
ești în Paradis
dar
îți curge nasul.
Vrei să îl amâni.
El curge și țipă:
„Și eu sunt pe aici, ce Dumnezeu!”
El spune așa: „Ce Dumnezeu!”
Eu
vreau să îmi amân nasul
să nu-mi mai sâcâie cu prostii creierul rătăcit prin citit.
„Secreția ta e tot ce știi să faci!” – îi spun.
„Ți-ai luat nasul la purtare!” – îi spun.
„Mă cobori din ceruri” – îi spun.
„Mă tragi de poale să-l las din mâini pe Shakespeare!” – îi spun
și resemnată înfig semnul de carte ca un cuțit
între Othello, Desdemona și intangibila batistă.
Eu nu sunt Desdemona:
găsesc batista și i-o plimb pe la nas.
„Fir-ar să fie de Shakespeare!” – spune nasul.
„De inteligența emoțională ai auzit?” – spune nasul.
„Pleci aiurea cu cartea
atârnată de creier ca de un cuier!
Mă ignori tu care
fără oxigenul meu
ești o cârpă, pricepe!
Fii mai pământeană,
fii reală!” – mă mustră nasul.
„Eu
cel ce strănut
exist!”
Ce pot face?
De atâta vreme
Shakespeare nici nu mai strănută!
Riri Sylvia Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunțat la dorința de a studia filologia și filosofia dezamagită de puternica influență ideologică din facultățile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din București, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel și-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie și să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română și, așa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Între 2000-2015 a publicat patru cărți de poezie aici , a primit premiul Blaga, a scris proză și a făcut traduceri. Între altele, a tradus în română împreună cu Ioana Ieronim o carte de poezie a poetei israeliene Agy Mishol publicată la Editura ICR și a tradus în ebraică împreuna cu Ella Blass „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu. Irina Mavrodin i-a tradus poeziile în franceză și, în 2010, i-a apărut la Editura L’Harmattan volumul „Bariolée”.
A înființat o organizație non-profit pentru promovarea literaturii între cele două țări și a inițiat și redactat apariția în Israel a unui număr festiv al revistei Uniunii Scriitorilor Ebraici dedicat literaturii române.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România și din Israel și practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor își împarte timpul între Israel și România.