Cortină și represiuni/ de Ziarul de duminică

Anne Applebaum

Cortina de fier

Represiunea sovietică în Europa de Est,

1945-1956

Editura Litera

Gulagurile. Procesele înscenate. Cizma care calcă orice în drumul ei. Aceste imagini ale totalitarismului postbelic au rămas în memoria noastră colectivă – brutale și terifiante, dar, după mai mult de 50 de ani, rupte de context, devenind mai mult un soi de sperietori ale trecutului.

Cortina de Fier, de Anne Applebaum, este o încercare plină de forță de a demonstra că totalitarismul a însemnat mai mult decât excesele sale manifestate public. Cartea de față analizează detaliile conducerii totalitare: diaspora de partid, din URSS până în restul Blocului Sovietic, preluarea posturilor de radio, a universităților și a grupurilor de tineri de către partizani, răspunsul contradictoriu al conducătorilor Bisericii Catolice față de metodele lui Stalin.

Grație interviurilor realizate de Applebaum și cercetărilor amănunțite în diversele arhive ale timpului, Cortina de Fier se asigură că experiențele zilnice ale celor care au trăit în Blocul Sovietic vor rămâne vii în paginile de istorie, chiar dacă aceștia vor părăsi, în curând, istoria trăită. 

„Excelenta carte a lui Applebaum relatează cu simpatie și sensibilitate soarta lipsită de noroc a Europei de Est: să fie eliberată de sub stăpânirea nazistă de singurul regim la fel de inuman ca aceasta.” (The Independent)
„Cortina de Fier este o carte de o importanță excepțională, care abordează frontal multe dintre miturile referitoare la originile Războiului Rece. Este inteligentă, plină de informații, remarcabil de obiectivă și excepțional de bine documentată.“  (Antony Beevor)

„Pe lângă consultarea arhivelor, am realizat o serie de inter­viuri în Polonia, Ungaria și Germania, pentru a afla părerile oamenilor care au trăit în acea perioadă și pentru a-i auzi descri­ind, în propria limbă, evenimentele și sentimentele din acele vremuri. Am fost foarte conștientă că acesta ar putea fi unul dintre ultimele momente posibile pentru un astfel de proiect și, în cursul scrierii lucrării, mai multe persoane pe care le inter­vievasem în primele stadii ale cercetării au decedat. Le rămân profund recunoscătoare lor și familiilor lor pentru că mi-au per­mis să le pun numeroase întrebări despre experiențele avute.

Scopurile acestei cercetări au fost variate. In documentele epocii am căutat dovezile distrugerii deliberate a societății civile și a micilor întreprinzători. Am investigat fenomenul realismului social și al educației comuniste. Am adunat cât de multe informații am putut despre înființarea și primele stadii ale existenței polițiilor secrete. Prin citirea de cărți tematice și prin interviuri am căutat să înțeleg cum s-au adaptat oame­nii simpli la noile regimuri, cum au colaborat, de bunăvoie sau forțați, cum și de ce s-au alăturat partidului și altor instituții de stat, cum au rezistat, activ sau pasiv, cum au ajuns să facă alegeri teribile, pe care cei mai mulți dintre noi, astăzi, în Occi­dent, nu vom fi puși niciodată în situația de a le face. Și, mai presus de toate, am căutat să înțeleg adevăratul totalitarism -nu cel teoretic, ci cel transpus în practică – și modul în care acesta a influențat viețile a milioane de europeni în secolul XX.”

Laura Gheorghiu

Comunitatea dispărută

Germanii din România între anii 1945 și 1967

Editura Tritonic

„Despărțirea etnicilor germani de meleagurile care le-au fost patrie timp de sute de ani s-a făcut cu greutate, sub constrângerea unui regim opresiv. Germanii din România nu au dorit să părăsească patria strămoșilor lor, în conștiința lor fiind un element de mândrie asigurarea perpetuării misiunii lor civilizatoare în Est, o expresie a forței culturii ai căror purtători erau. Etnicii germani s-au «reîntors» în  RFG doar datorită faptului că au fost puși în fața imposibilității de a-și continua existența ca germani, de a rezista ca o comunitate minoritară în România socialistă. În fapt, este o «reîntoarcere» silită, marcată de un sentiment intrinsec al unei pierderi iremediabile, percepția în cadrul comunității germane fiind că misiunea lor se încheie în mod tragic și că asistă la apusul ireversibil al mitului civilizator al coloniștilor germani care au venit în regiunile Transilvaniei și Banatului în urmă cu opt și respectiv două secole.” (Dr. Laura Gheorghiu)

„«Comunitatea dispărută. Germanii din România între 1945 și 1967», cartea Laurei Gheorghiu reprezintă o lucrare de referință, convingătoare, solidă, prin maniera în care este tratată tema abordată, prin documentația im-presionantă, inedită și edită utilizată, prin analizele pertinente expuse, în cadrul unui discurs istoriografic sobru și totodată elegant. Publicarea acestei lucrări îmbogățește istoriografia română cu o carte de referință nu numai pentru destinul comunității germane, ci și pentru istoriografia contemporană a României, o lucrare destinată deopotrivă specialiștilor și opiniei publice.” (Ottmar Trașcă, Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române Cluj-Napoca, 2015)

O lucrare de referință, convingatoare, solidă, prin maniera in care este tratată tema abordată, prin documentatia impresionantă, inedită si edită utilizată, prin analizele pertinente expuse in cadrul unui discurs istoriografic sobru si totodată elegant. Publicarea acestei lucrari imbogateste istoriografia română cu o carte de referință nu numai pentru destinul comunității germane, ci si pentru istoria contemporană a României, o lucrare destinată deopotrivă specialistilor si opiniei publice.

În cele 15 capitole ale cărții, autoarea se concentrează asupra fenomenului emigrației care, în ultimă instanță, a dus, practic, la dispariția comunității germane din România, idee exprimată și în titlul lucrării. Laura Gheorghiu a cercetat fondurile din arhiva Ministerului Afacerilor Externe de la București care conțin informații relevante privind relațiile României cu cele două state germane, RFG și RDG. Aceste documente (dar și altele, ca de pildă cele din arhiva CNSAS) sînt prezentate din perspectiva tematicii centrale, propuse, și anume: schițarea exodului și reliefarea unor particularități ale acestui proces care s-a soldat cu plecarea definitivă a germanilor din România și (potrivit recensămîntului din 2002) rămânărea în țară a circa 60.000 de persoane. Laura Gheorghiu menționează și câteva motive care au determinat acest exod, amintind deportarea din 1945 a etnicilor germani la munca de reconstrucție în URSS, reforma agrară, deposedările sistematice, abuzurile sau dislocările în Bărăgan.