Coruptia - se poate combate nu eradica

Intr-o recenta declaratie pe tema coruptiei, Adrian Nastase spunea ca vrea sa rupa cercul vicios care-i leaga pe unii oameni de afaceri de unii functionari publici si politicieni. Eu ma intreb daca acest cerc vicios poate fi rupt, deoarece cred ca avem de-a face cu un proces obiectiv al formarii noii structuri sociale capitaliste in perioada de tranzitie din tarile postcomuniste. Am citit recent un studiu sociologic, “Noua elita conducatoare din Europa de Est”, care arata cum s-a format aceasta elita in tarile central-europene. La origine au fost trei grupuri: vechii birocrati comunisti care au ramas la putere, noii capitalisti, nouveaux riches, si intelighentia disidenta sau reformista (vezi Vaclav Havel). Studiul sustine ca aceste trei grupuri au existat si in celelalte tari postcomuniste, numai ca ponderea lor difera de la o tara la alta. In Rusia, vechii birocrati comunisti ocupau un loc preponderent in timpul presedintelui Eltin, iar legaturile lor cu noii oameni de afaceri gen Berezovski erau de notorietate publica. In Romania, intelighentia a jucat un rol mai redus, desi a furnizat cativa ministri in primele guverne postdecembriste. In cartea mea “Stalpii noii puteri in Roman ia”, aparuta in 1996, eu am documentat modul cum au aparut miliardarii facuti in 5 ani si am analizat simbioza care s-a creat intre putere si capital. As ilustra aceasta simbioza prin relatia Sorin Ovidiu-Vantu – Vacaroiu – directorul SRI Timofte. De ce prezentam aceasta ca un proces social obiectiv? Pentru ca miliardarii facuti in 5 ani nu-si putea legaliza si rotunji averile fara concursul celor aflati la putere. La randul lor, cei care detineau puterea nu se putea izola de noul mediu social si cu greu rezistau tentatiei de a se implica direct sau indirect in afacerile banoase ce se faceau sub nasul lor si erau de fapt la indemana lor. Sa amintim ca ministru al comertului in Guvernul Vacaroiu era Petre Crisan, care devenise actionar majoritar la 14 societati de import-export. Ca ministru, Crisan era abilitat sa aprobe licente de export-import. Cum spun englezii, the right man in the right place. Intreaga tarasenie a noilor miliardari avea si ea o cauza obiectiva. Dat fiind ca in societatea comunista acumularea capitalului privat era prost vazuta si condamnata de lege, dupa 1989 clasa capitalistilor s-a format in principal pe socoteala statului, prin rapt din valorile imobiliare, din fondurile fixe si  chiar din capitalul social al intreprinderilor si bancilor de stat. Adevarul este ca pe vremea aceea nici nu existau legi care sa impiedice aceste matrapazlacuri.
Simbioza putere-capital nu functiona numai la nivelul Executivului. Si Legislativul avea partea lui de cozonac. In martie 1995 Parlamentul a respins art. 7 al proiectului Legii privind statutul deputatului si senatorului, care ii obliga pe legislatori sa renunte la calitatea de membru in consiliile de administratie si adunarile generale din societatile de stat. Explicatia era simpla: numerosi deputati si senatori erau membri in mai multe AGA si consilii de administratie. In presa a aparut cazul deputatului Ioan Dumitrescu (PDSR), culmea ironiei vicepresedinte al Comisiei anticoruptie a Camerei, care la acuzatia ca este membru in 6 AGA, a dezmintit cu indignare: “Nu sunt 6, ci doar 4 AGA, iar sotia mea doar in 3”. Era vorba de SC Mamaia, Santeierul Naval 2 Mai Mangalia, SC Vinvico, SC Olimpus, SC Navrom, SC Agriloc, Avicola. Era si greu sa mai faci delimitarea intre parlamentar si businessman.
Sigur, acum avem si legi, si institutii pentru combaterea coruptiei. Am salutat condamnarea escrocului de mare calibru Gabriel Bivolaru de catre Curtea Suprema de Justitie, iar in cazul spertarului Pavalache – inceputul activitatii Procuraturii Nationale Anticoruptie. Atunci cand exista vointa politica se poate face ceva contra coruptiei. Dar nu se poate rupe acel cerc vicios intre oameni de afaceri, functionari publici si politicieni. Pe scurt, coruptia se poate combate, dar nu se poate eradica.