Lorenzo Silva, născut în 1966, a studiat dreptul a Universitatea din Madrid, a lucrat ca jurist de întreprindere până în 2002. În anii ’90 a început să scrie ficțiune și a publicat numeroase titluri, multe dintre romanele sale fiind polițiste. Opt dintre ele – pentru care a și devenit foarte cunoscut – îl au ca erou pe sergentul Rubén Bevilacqua, fost psiholog și șomer, intrat în Garda Civilă, unde acceptă să fie secondat în anchete de tânăra, frumoasa și lipsita de experiență Virginia Chamorro, care îi devine un ajutor foarte eficient. Pentru romanul „Alchimistul nerăbdător)” Lorenzo Silva a primit Premiul Nadal, iar pentru „Linia meridianului” din 2012, Premiul Planeta („pentru deosebită valoare literară”).
Și în „Linia meridianului”*) Rubén Bevilacqua, ajuns brigadier, e însoțit de Virginia Chamorro, cum se întâmplase în ultimii 15 ani, și de mai tânărul Juan Arnau. Cei trei investighează o crimă, asasinarea locotenentului în rezervă Robles, de 72 de ani, care fusese vreme de trei ani chiar șeful și mentorul lui Rubén Bevilacqua, pe când lucrau la poliția judiciară din Catalonia. (Fostul jandarm pensionat este găsit spânzurat de un pod, asasinat în mod umilitor). În cercetarea lor, cei trei descoperă o filieră de trafic de persoane, prostituție, droguri și inevitabila corupție de forțelor de ordine, într-o vreme de criză („sticleți care mănâncă din palmele traficanților”; „joc de trădări, lăcomie fără margini și înșelăciune”). „Linia meridianului” (Greenwich, în cazul acesta) e linia imaginară care separă diverse culturi spaniole și totodată prezentul și trecutul. Eroul reușește aproape imposibilul, adică să coordoneze multiple forțe de poliție cu diferite priorități și interese. Povestea e captivantă, dezvăluie o profundă birocrație și o enormă corupție (în mod limpede deloc specifică Spaniei), personajele sunt multe și complexe – polițiști corupți, delincvenți inteligenți și fără scrupule, iar peste toate sentimentul copleșitor al datoriei. Dar povestea, sugerează autorul, e mult mai complexă: „Sunteți doar idioții care mențin prețul mărfii. Asta aduce destul cașcaval pentru a umple cu vârf și îndesat conturile nevăzute din paradisurile fiscale și pentru a alimenta șandramaua spălării de bani, care susține sistemul financiar mondial. N-o să ajungeți niciodată la adevărații răufăcători”.
De ce Bevilacqua nu cedează tentațiilor? „Dacă noi călcăm alături, răul devine concret, tangibil, și lovește acolo unde doare mai tare: năruim încrederea oamenilor, deschidem calea cui nu trebuie, îi facem rău celui pe care trebuie să-l protejăm, iar totul devine o mascaradă tristă și nenorocită.”
O lectură cel puțin instructivă.
*) Lorenzo Silva – Linia meridianului, editura RAO