Amos Oz
Să nu pronunți noapte
Editura Humantias fiction
În vara lui 1989, în plin deșert, în orășelul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Theo, un inginer sexagenar, și Noa, o mai tânără profesoară, se dezintegrează încet. Moartea unui elev în circumstanțe ciudate pune toată comunitatea în alertă. Sosirea tatălui, care, în memoria fiului său, o convinge pe Noa să se ocupe de construirea unei clinici pentru îngrijirea adolescenților drogați, stârnește suspiciune. Cu o profundă înțelegere a ființei și relațiilor umane, Amos Oz scrie o istorie amară și tandră despre ambiții frustrate și iubiri neîmplinite, într-un roman dens, cu oaze de poezie și de ironie fină. Cartea apare în colecția “Raftul Denisei”. Traducere din ebraică și note de Marlena Braeșter.
Dinu Pillat
Așteptând ceasul de apoi
Editura Humanitas
Cartea de față este romanul confiscat de Securitate în 1959 și devenit corp delict în procesul lotului Noica-Pillat. A fost căutat o jumătate de secol. În 2010 dactilograma a fost descoperită în fondul Bibliotecii CNSAS din sediul Arhivelor de la Popești-Leordeni. S-a spus despre acest manuscris că ar fi fost un “roman mistico-legionar” care ar proslăvi legionarismul. O mistificare enormă. Romanul este unul al căutărilor eșuate. Prefață de Gabriel Liiceanu. Ediție îngrijită de Monica Pillat.
Jean-Marie Blas de Robles
Acolo unde tigrii sunt la ei acasă
Editura Trei
Traducere de Doru Mareș. Romanul a primit Premiul Medicis în 2008 și Premiul Romanului FNAC. E un roman de aventuri, al cărui erou este corespondent de presă în nord-estul Braziliei. Un prieten îi cere să revizuiască un vechi manuscris, biografia inedită a unui celebru iezuit din secolul al XVII-lea, Athanase Kircher. Un personaj straniu, care a existat în mod real și care a fost considerat, la vremea lui, cel mai mare savant al tuturor timpurilor. Pe măsură ce parcurge textul despre viața lui Kircher, eroul devine captiv al unei anchete fascinante asupra teoriilor, enigmelor și poveștilor care au populat destinul acestui călugăr erudit, al cărui nume este complet uitat în zilele noastre. Un roman cu o intrigă foarte bogată, enciclopedică aproape.
Vladimir Udrescu
Dolor
Editura Brumar
În colecția “Poeți români contemporani” editată cu perseverență uimitoare de Robert Șerban, Valentin Udrescu publică un nou volum după debutul bizar “scot cavaleria”. Aproape aceeași muzicalitate, aceeași rostire parcă ritualică. Un lamento liric plin de imagini puternice: “seara târziu/ când înflorește alfabetul hipnotic/ îți bate la ușă feeria de iarnă/ doar abisul mai mormăie-n vis/ în jurul muntelui înghețat/ parcă o turmă de porci sublimi/ pânzele dogmei le-a sfâșiat”. Coperta cărții de poeme cuprinde și ample fragmente din comentariile critice ale primului volum, îndrumar excelent pentru un necunoscător într-o poezie nu tocmai ușoară.
Oana Soica-Mujea
Regina Arkudă și amuletele ei
Editura Tritonic junior
Autoarea, născută în 1981, a mai publicat la aceeași editură romane polițiste, dar și romane fantasy, apărute într-o colecție coordonată de ea însăși (“Războiul reginelor” și “Regina Elfă”). Cine agreează genul, are rețeta știută: lumi fantastice cu pitici, arkuzi și alte invenții, talismane, razboaie, iubiri, până la urmă, ca în orice basm, chiar și unul modern, binele învinge răul. Un roman destinat mai mult adolescenților.
Marius Marian Solea
Graiul vostru
Editura Eikon
Aflat la al zecelea volum (dacă am socotit bine) Marius Marian șolea este un douămiist (născut în 1974) nu doar atipic (ceea ce, în plan literar nici n-ar însemna mare lucru) ci și original. Subtitlul volumului de față, “Viziunea țăranului din Gorj asupra lumii”, deși poate părea de o prețiozitate ridicolă, îmbrățișează texte (poeme) cu adevărat prețioase. Facem cu bucurie recomandarea spre lectură citând, de pe coperta a patra a volumului, din cuvântul regretatului Marin Mincu: “Nu mă îndoiesc că această poezie proaspătă ne restituie un filon tradițional, reactivat din perspectiva unei sensibilități postmoderne.”
Luând cartea de la capăt cităm, de pe pagina de gardă, și argumentul autorului: “În memoria bunicii mele Maria, de dorul căreia am scris mare parte din acest volum, folosind deseori rostiri și cuvinte vechi, în care am început eu să vorbesc limba română. Consider că, dacă acestea se vor pierde, se va pierde timpul.”