Până în 1992, Costel Postolache a avut o carieră de succes în geofizică și geologie. În acel an a înființat, împreună cu Valentin Nicolau, Editura Nemira. Apoi a fost, de-a lungul anilor, managerul, consultantul sau directorul unor edituri de prestigiu – Nemira, RAO, Corint, Aramis, ProGnosis, Wolters Kluwer Romania, Aspire Learning Resources (Australia), Integral. Integral a fost proiectul său personal. De la acesta începe confesiunea.

– Domnule Costel Postolache, ne întâlnim după doi ani din nou pentru un nou interviu acordat „Ziarului de duminică”. Acum doi ani ați lansat Editura Integral, revenind în sistemul editorial după o absență de câțiva ani. Unde vă aflați azi?

– Acolo unde mi-am propus. 150 de cărți publicate în format tipărit și ebook, 18 colecții pentru copii, adolescenți, audiență generală și pentru specialiști, 20% din titluri publicate direct sau traduse în engleză, spaniolă, italiană și franceză, ediții de texte paralele publicate în română / engleză și română / franceză, 25% dintre titluri publicate și distribuite internațional în format electronic, câteva bestseller-uri, multe cărți frumoase, o marcă recunoscută și consolidată în piață. Dintre cele 150 de titluri publicate, 148 sunt scrise de autori români. Am vrut să facem din Integral un fenomen editorial și am reușit. Prezența noastră la târgul Bookfest cu un stand dens, consistent și spectaculos o confirmă.

– Puteți prezenta Editura Integral cititorilor, care vă știu ori nu, în integralitatea ei, adică vorbiți-ne despre colecții, despre politica de marketing…

– Am semnalat deja faptul că Integral a dezvoltat un portofoliu complex incorporând aproape douăzeci de colecții care se adresează tuturor categoriilor de cititori. Pornim de la cei mai mici cititori cu Colecția Biblioteca Grădiniței (un set complet compus din 10 titluri), continuăm cu preșcolarii mari și elevii din ciclul primar (Colecțiile Nota Zece, Basm XXI – Seriile Povești cu tâlc, Povești năzdrăvane și SuperEroi –, Colecția de comunicare psiho-socială acasă și la școală) și ajungem la tinerii cititori din ciclul gimnazial (Cărțile Nanei, Biblioteca Altfel) și la tinerii adulți (Colecțiile Prospector și Cercetaș). Cărțile adresate publicului larg sunt grupate în mai multe colecții: Colecția Focus (cărți de politică, economie, societate, incluzând bestseller-ul Marea Spovedanie a brokerului fugar de Cristian Sima și, mai nou, Jocurile Privatizării de Adrian N. Ionescu), Colecția Librăria de Afaceri, Colecția Parenting (Manualul mămicii Zen de Raluca Zenga), Colecția Opere Integrale – Seria Daniel Bănulescu –, Colecția de proză Nod (cu subseria Nodul Iubirii, în care am lansat recent volumul Povești de dragoste ale vedetelor de Ioana Mandache), Colecția Phoenix (după volumele semnate de Nicolae Covaci, au apărut recente Texte pentru Phoenix de Șerban Foarță și – lansat la Bookfest – volumul Nebunul cu ochii închiși de Mony Bordeianu),  Colecțiile Geosophia (Științele Pământului), English for Everyone (studiul avansat al limbii engleze, colecție dezvoltată împreună cu Contemporary Literature Press, editura online a Universității din București, coordonată de Lidia Vianu), Colecțiile Fusion și Tabloid (coordonate de Dan-Silviu Boerescu), Colecția Martor, Colecția de poezie Himera (în care au apărut mai mult de 15 titluri, câteva dintre ele în coediție cu Editura Vinea).  La acestea se adaugă colecțiile în limba engleză, între care remarcăm colecția Quark, coordonată de Lidia Vianu, în care au apărut cărți de lexicografie Joyce și de Teoria Discursului, semnate de C. George Sandulescu și Lidia Vianu. Să nu omitem nici revistele publicate de Editura Integral, Fusion și Almanah Junior, ambele coordonate de Dan-Silviu Boerescu, apariții unicat în peisajul editorial românesc. Integral este singura editură de carte care a intrat în domeniul media, atât în formatul tipărit, cât și în cel online. Și lucrurile nu se opresc aici.

– Știu că nu vă place să vorbiți despre ele, dar care au fost dificultățile majore pe care ați fost nevoit să le înfruntați în cei doi ani?

– Doar propriile limite mă pot opri să fac ceea ce mi-am propus. Integral este un proiect multimedia și multiformat, care își propune să se dezvolte accelerat, cu o viteză neobișnuită pentru piața românească. În aceste condiții apar decalaje supărătoare între necesitățile de finanțare și posibilitatea de a atrage resurse.

– Care a fost succesul cel mai mare?

– Dezvoltarea unei echipe care să creadă în acest proiect. Dacă vă referiți la titluri, Marea Spovedanie a brokerului fugar de Cristian Sima. Dar Jocurile Privatizării de Adrian N. Ionescu promite să fie un succes și mai mare.

– Ce a înseamnă și a însemnat Integral pentru dvs, pe plan personal? Mai aveți viață personală?

– Integral este proiectul în care pun toate lucrurile pe care le-am învățat / acumulat în 25 de ani de publishing, dar și frustrările pe care le-am strâns în același interval de timp. Este proiectul în care acționez fără plasă de siguranță. Este totul sau nimic. Într-o piață atât de friabilă cum este cea editorială, acest proiect este o ruletă rusească.

– Cu experiența enormă pe care o aveți, cu cunoștințele obținute aici și în străinătate, ce constatați nou pe piața de carte, cu impact asupra viitorului?

– Piața de carte s-a schimbat, obiceiurile de lectură s-au schimbat, editorii nu s-au schimbat. De aceea spuneam cândva că editorii sunt o specie pe cale de dispariție.

Cartea poate trece (ca format), dar nevoia de cunoaștere rămâne. Mai mult de atât, crește cu fiecare clipă. Informația specializată devine, pe de o parte, din ce în ce mai accesibilă, pe de cealaltă parte, din ce în ce mai absconsă și adresată unui număr din ce în ce mai restrâns de specialiști. Suportul se poate schimba, ceea ce și face cu regularitate o dată la câțiva ani. Carte tipărită, dvd, ebook, mp3, mp4, ce mai urmează? Care este următorul format, care este următorul suport, care este următorul gadget pe care vom citi, asculta, simți, pipăi, mirosi, percepe? Aproape că nu contează. Oricum va fi depășit și înlocuit cu altceva în câțiva ani sau în câteva luni. Poate vom ajunge să citim direct în cloud, în holograme sau vom participa la o transmisie individuală a informației de la individ la individ fără mijlocirea vreunui dispozitiv. Deși am lucrat mulți ani pentru o editură specializată, printre altele, și în SF, nu sunt un pasionat al acestui gen. Ceea ce scriu acum nu este SF, vorbesc de schimbări ce se vor întâmpla în deceniul în curs. Pentru cei mai mulți dintre cititori, asta înseamnă că se va întâmpla în cursul acestei vieți.

Cartea în sine este un produs purtător de Conținut. Formatul ei este însă dintr-o altă epocă. Chiar și ebookul ni se va părea în curând un produs revolut, din epoca video playerelor și a casetofoanelor. Cum va arăta viitorul cărții? Greu de spus. Depinde doar de tandemul Conținut – Format. Există zeci de suporturi capabile să îl găzduiască, Ordinea în care o vor face va ține de tehnologie și de mode. Iar modele nu au nici o milă pentru produsele perisabile, atât în ceea ce privește Conținutul, cât și Formatul.

– V-am mai întrebat, vă întreb din nou: Cunoașteti foarte bine, din interior, sistemul editorial românesc. Care îi sunt caracteristicile, ce îi lipsește ceva care să-l facă foarte puternic? În urmă cu câteva luni scriați într-un articol publicat de ziarul nostru că „Nu există o criză a cărții. Există o criză a editorilor”. S-a schimbat ceva? Ce anume?

– Suntem acum, din nou, la o schimbare de generații. Tendințele de consum se schimbă. Editorii români de formație tradițională se adaptează greu la schimbare.

– În ultimul deceniu al secolului XX au dispărut marile edituri care au supraviețuit cu greu schimbării de regim din decembrie 1989. Eminescu, Univers, Albatros au devenit o amintire a ceea ce au fost. Desigur, au existat și editori-profitori ai revoluției. Unii dintre ei o duc foarte bine, dar cei mai mulți s-au stins repede. În locul lor au apărut lupii tineri, editorii-ingineri care au schimbat fața industriei de carte.

– În primul deceniu al mileniului III, lupii tineri, deveniți ei înșiși parte a establishmentului cultural/politic, au început să obosească. Mulți dintre ei s-au retras din afaceri, alții au devenit instituții în nume propriu. Dar editurile-fenomen ale anilor ’90 nu mai au strălucirea de altădată. Editorii care au dat marile lovituri cu cartea de război, cu SF-ul, cu romance-ul, cu manualele școlare, cu vampirii ori cu cărțile de bucate, cu spiritualitatea alternativă și-au pierdut din potență. Deși anunțată cu surle și trâmbițe, era digitală i-a cam luat prin surprindere. Pentru că era digitală nu înseamnă numai e-bookuri. Este, pur și simplu, o nouă eră.

– Deceniul II, mileniul III. Era digitală a început cu digitizarea informației, cu digitizarea producției, cu digitizarea pieței. Lupii tineri au încărunțit. Este vremea tigrilor digitali. Edituri mici, de nișă, autori–editori–vânzători. Este vremea omului-editură-consumator. Nu este o utopie. Acest om există în România. Sunt zeci-sute-mii, ascunși prin sălile de clasă, prin apartamentele de bloc și – nu se putea altfel – în garajele în care cresc cei ce vor schimba lumea.

– Vor învăța editorii să meargă la clienți, cum spuneați? Cât va dura? Dumneavoastră mergeți la clienți?

– Toate editurile sunt afectate de schimbările petrecute în economia globală în ultimii ani. Dar cele mai afectate sunt companiile care nu au avut o orientare proactivă către piață și către client. Cele care nu au încercat să vândă și s-au mulțumit să difuzeze. Criza editurilor vine în principal din neadaptarea la condițiile care se schimbă cu o viteză din ce în ce mai mare. E o problemă de concept de afaceri (da, editarea de carte este o afacere, nu trebuie să ne dăm după deget) și o problemă de atitudine. Mai sunt edituri care așteaptă clienții să vină la ei. Lumea s-a schimbat. Acum trebuie să meargă editorii la clienți. Acasă, la mall, la școală, la locul de muncă.

Cine nu face asta acum va deveni o amintire frumoasă.