Oreclama-soc pentru o companie producatoare de carne de pasare. Am auzit despre ea cele mai variate comentarii. De la “cool!” la voci indignate care amendau atata indrazneala sau la voci amuzate (din industria publicitara) care taxau dorinta cu orice pret de avangarda a creativului.
Ce se intampla, exact? O intrebare utila, avand in vedere ca reclama e difuzata inca foarte rar la televizor. Intr-un supermarket, un copil se desprinde de fustele mamei, se opreste in dreptul unui frigider plin cu pui intregi, ia o bucata, iese afara din magazin si arunca respectiva bucata de carne invitand-o sa zboare. Finalul: “Pui atat de proaspeti incat par vii! Transavia! Una si buna”. E una dintre reclamele acelea intrigante care nu te lasa sa-ti faci cu sufletul impacat o impresie clara. Am admirat din start curajul disperat al producatorului. Cand stai cu H5N1 la usa, uiti de toate si incepi sa sponsorizezi idei avangardiste. Ceea ce nu e rau. Am uitat un amanunt: dupa ce puiul bine jumulit si decapitat isi ia zborul din mainile copilului, urmeaza traiectoria fireasca si cade cu un zgomot firesc (fleosc!) pe caldaram. Socul vizual nu este amortizat in nici un fel. Iar reclama este foarte buna din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca intriga imediat, nu lasa pe nimeni indiferent. Al doilea, mult mai serios, este ca da masura unui spirit autoironic cum rar s-a vazut pe la noi. Este parodiata legea publicitara a ultimei consecinte, deci avem o autoironie a agentiei de publicitate. Si tot o autoironie a suportat si clientul Transavia cand si-a lasat puii sa zboare comic prin fata magazinelor alimentare. Nu pot decat sa salut revenirea agentiei Gavrila & Asociatii, care o vreme chiar disparusera complet din bursa creativitatii romanesti. Si nu pot decat sa-i inteleg si pe cei oripilati. E totusi o trezire prea brusca din glumitele cu bere sau cu fotbal din ultima vreme.
Tot de prin reclamele pentru diverse beri, am mai retinut doua glumite. Una cand niste tipi se ridica de pe canapea pentru a celebra golul, iar cei din spate cad. La fel de amuzant-neamuzant, cum va convine, este si barbatul care are televizor in frigider. Cam aceasta e atmosfera dominanta in publicitatea de acum. Cand te gandesti ca asa ceva se numea “futurism” pe vremea rachiului aprig de Calnau! Iar acum toti suntem “normali”, bascaliosi (chiar enervant de bascaliosi). Aproape ca mi-e dor de ceva superman care, dupa ce bea o bere, se simte excelent si atat. Le recomand agentiilor sa se avante ceva mai mult in afara zonei cu aparenta de original si amuzant. Pentru ca altfel voi avea impresia ca se fac mai multe reclame la un singur produs. Daca a ajuns sa semene spotul pentru materiale de constructii cu spoturile pentru bere sau pentru ziare sportive, ceva nu e in regula.
Dupa zeci si zeci de rateuri, berea Ciuc atinge pragul onorabil al amuzantului. Trei baieti de treaba beau bere in tren si se “hahaiesc” intens. Iar aici intervine momentul-cheie. La destinatie, undeva aproape de pol, apare la geam o babuta eschimoasa care-si arata dintii lipsa din fata cu un hahait asemanator… Inca o mare victorie! Nu radeti!