In SUA, povara costurilor cu locuinta in aproape fiecare regiune a tarii a crescut foarte mult din 2000 pana in 2005, potrivit Census Bureau, citat de New York Times.
Cifrele ilustreaza foarte bine impactul neconcordantei intre preturile in crestere din sectorul de real estate si stagnarea veniturilor. In timp ce valorile cele mai mari se inregistreaza in zonele de coasta, in locuri precum California de Sud si Manhattan, cei mai multi oameni care platesc mare parte din venitul lor pentru locuinta sunt cei din Midwest si din suburbii, acest lucru punctand clar ca greutatile legate de locuinta au patruns adanc in clasa mijlocie.
In New York, mai mult de jumatate din totalul chiriasilor cheltuiesc cel putin 30% din venitul lor intern pentru locuinta, procent vazut in mod firesc undeva la limita posibilitatilor. In Staten Island, procentul celor care platesc cel putin 30% din venituri a crescut la 60% de la 40%.
Printre proprietarii caselor din suburbii au fost cresteri importante ale numarului oamenilor care platesc cel putin 30% din venituri pentru ipoteci in locuri precum Morgan County, Indiana sau Nassau County, Long Island.
“Preturile la locuinte au crescut mult mai mult decat salariile”, spune Cristhopher Jones, vicepresedinte al departamentului de cercetare al Regional Plan Association in New York. “E clar ca nu poti sustine acest tip de dezechilibru in timp. Mai e foarte putin si preturile la locuinte vor creste fara sa fie sustinute si de cresterea veniturilor.”
Datele furnizate de Comunitatea Americana de Evaluare au fost colectate pe parcursul anului 2005, unele dintre ele inainte ca piata de real estate sa inceapa sa se atenueze de-a lungul anului trecut.
Chiar daca cresterea preturilor caselor, care a inceput la mijlocul anilor ’90, s-a potolit, iar preturile au inceput chiar sa scada pe unele piete, in prezent chiriile cresc.
Istoric, nu este un fapt fara precedent ca preturile caselor sa creasca mai repede decat veniturile interne, din moment ce preturile caselor fluctueaza mai mult decat veniturile clasei mijlocii.
In ultimele decenii, veniturile clasei mijlocii nu au crescut cu o rata cu care au “explodat” in timpul boom-ului din anii ’50 si ’60, cu toate ca preturile din real estate au crescut cu repeziciune.
“Oamenii vor sa reziste pe piata”, spune William Frey, demograf la Brookings Institution in Washington, “si sunt dispusi sa se chinuie pentru a gasi sau pentru a inchiria o casa care li se potriveste.”
Locurile cu maximul cel mai raspandit al oamenilor care au probleme legate de locuinta sunt statele in plina dezvoltare, California, Colorado si Texas.
In California de Sud, Temecula si Hemet au avut cele mai ridicate procente ale chiriasilor care plateau cel putin 30% din venituri pentru locuinta, in conditiile in care procentul chiriasilor era de 74%.
Cel mai mare salt al procentelor persoanelor care plateau cel putin 30% din venituri pentru chirie, ca si cei care plateau cel putin 50%, s-a inregistrat in Olathe, Kansas.
Lawrence Yun, un economist de la Asociatia Nationala a Agentilor Real Estate, a declarat ca chiriasii din orasele cu mai multe oportunitati pot cheltui mai mult din veniturile lor pentru locuinta pentru a se afla in locuri unde exista scoli bune, case mai bune si un standard ridicat al calitatii vietei. El spune ca “exista cu siguranta o anume ingrijorare a oamenilor pe care ei o simt atunci cand aloca o mare parte din venituri pentru chirie, iar aceasta se refera la limitarea aprovizionarii cu bunurile casnice”.
In regiunea New Yorkului, un procent foarte mare de chiriasi din districtele urbane cheltuieste o mare parte a venitului pe locuinta. In Bronx, Brooklyn sau in Queens aproape o treime din toti chiriasii plateste cel putin 30% din venituri.
Dar cele mai multe din cele mai mari cresteri in cheltuielile legate de locuinta au survenit in afara orasului.
Printre proprietarii de case au crescut procentele celor care cheltuiesc cel putin 30% din venituri pentru locuinta in districte precum Nassau, Dutchess, Orange sau Putnam. In Clifton, New Jersey, procentul celor care au o ipoteca si care dau cel putin 50% din salariul lor pentru aceasta a crescut de la 27% in 2005 la 34%.
In New Britain, Connecticut, grupul celor care platesc cel putin 30% din venituri pentru locuinta aproape s-a dublat, crescand de la 27% la 57% in randul celor care detin ipoteci.
La nivel national, cel mai mare procent al proprietarilor care cheltuiesc cel putin 30% din venituri pe ipoteca s-a inregistrat in zona de sud-est a Los Angelesului, unde mai mult de o treime din locuitori traieste in saracie. Acolo procentele au crescut de la 17% la 43%.
In general, locurile cele mai uniforme cu un procent ridicat al proprietarilor care cheltuiesc o mare parte din venituri pe locuinta sunt orasele sarace. El Monte, California, a avut cel mai mare procentaj al celor care detin o ipoteca, 73%.
Jack Kyser, senior economist la Societatea pentru Dezvoltarea Economica a districtului Los Angeles, a spus ca asemenea orase sunt de obicei singurele locuri unde oamenii de pe treapta cea mai joasa a scarii economice pot sa si le permita. El spune ca El Monte este in plina dezvoltare, pentru ca latinii incep sa se mute acolo.
“Aceste comunitati se afla in apropierea oportunitatilor de angajare, pot conduce si de obicei nu pe o sosea ingrozitoare”, spune el. “De asemenea, se afla aproape de transportul in comun si il pot folosi.”
Cifrele analizate pentru New York Times de catre Andrew Beveridge, demograf la Queens College, ne arata o imagine stearsa a zonelor care au devenit “fierbinti” sau nu. Doua orase de coasta din California de Sud, Santa Barbara si Newport Beach, au avut cele mai mari valori medii ale caselor, pana la un milion de dolari.
Youngstown, Ohio, a avut cel mai scazut pret, 48.000 de dolari.
In statul New York, valoarea medie a caselor ocupate de proprietari a scazut usor in districtele din nord, printre care si Oswego, Steuben sau Madison. Valoarea medie a caselor a scazut cu 9%, pana la 60.800 de dolari.
Preturile caselor au crescut doar in unele din statele din nord, printre care Cattaraugus, Cayuga sau Chemung.
Din cauza unei schimbari in procedura de recensamant, nu a fost posibila furnizarea exacta a informatiilor legate de cresterea costurilor de locuinta printre proprietarii din locurile cu condominii sau apartamente ale cooperativelor.
In 2000 Census Bureau nu a numarat apartamentele locuite de proprietari din cladirile de familii, dar a facut-o in 2005. Astfel cifrele nu au fost satisfacatoare comparate cu locuri precum Manhattan sau San Diego.
In Manhattan, unde valoarea medie a proprietatilor atinge 718.000 de dolari, chiriile medii din 2000 pana in 2005 au crescut cu 14%, putin fata de cresterea cu 20% din Suffolk, Long Island sau cea de 24% din Ulster, New York.
Procentul celor ce cheltuiesc cel putin 50% din venituri pe locuinta, in Manhattan, a crescut cu 13%, cu mult sub cresterea de 50% a districtului Rockland. Datele au aratat de asemenea ca, printre cuplurile care locuiesc impreuna in Manhattan, aproape 17% era necasatoriti in 2005, comparativ cu procentul de 10% pe tara. Manhattan are al doilea cel mai mare numar de cupluri de barbati care locuiesc impreuna, dupa Los Angeles.