Poate ca nici nu ne dam seama imediat cat de aproape ne aduce subiectul Matrioska de o alta tema senzationala: cautarea extraterestrilor. Si asta chiar daca am lasa la o parte cugetarea amuzanta conform careia i-am si gasit, fiindca mai extraterestri decat noi insine nu va fi nimeni, dupa ce ne vom pulveriza sistemul solar, redistribuindu-i materia sub forma invelisului sferic de la care asteptam un comportament de megacomputer universal.
Pe extraterestri ii cautam de mai multa vreme, cu programul SETI si prin diverse alte moduri de a surprinde si descifra mesajele unor fiinte rationale din Univers. Stam, asadar, cu ochii si urechile pe abisurile interstelare, de unde cersim un semnal cat de cat coerent, diferit de zgomotul acustic de fond si de avalansa radiatiilor luminoase pe care le revarsa Cosmosul asupra noastra in manifestarile sale pur mecanice. Adeptii creierilor Matrioska ne asigura ca putem ramane mult si bine asa, intr-o emotionata asteptare a nimicului, fiindca extraterestrii exista, insa habar n-avem unde sa-i cautam, iar ochii nostri vad, dar mintea nu constientizeaza semnele ce atesta prezenta si locatiile lor pe firmament.
Altfel zis, degeaba pandim farfuriile zburatoare si scotocim febril prin tufisuri dupa amprentele lasate de calcatura omuletilor verzi! Civilizatiile extraterestre sunt acelea care, asa cum intentionam sa facem noi insine peste putina vreme, isi extind geometric propria inteligenta, transformandu-si-o, din instrument de manifestare pur biologica, intr-o gandire de nivel cosmic atat ca unghi de cuprindere spatiala, cat si sub aspect calitativ. Extraterestrii sunt acolo unde se manifesta creierii Matrioska, unde fiintele iluminate ale locului au reusit sa transfere insusirea extraordinara a gandirii lor asupra materiei din jur. Totul, in aceasta teorie, se invarteste in jurul tipurilor de civilizatie stabilite de Kardasev, trei la numar: civilizatia KT-I, care isi ia resursele de energie de la nivel planetar, civilizatia KT-II, care exploateaza o stea, iar ultima, cea mai extinsa, KT-III, care foloseste energia unei intregi galaxii. Omul de pe Pamant, ramas pana astazi pe prima treapta de civilizatie cosmica, tocmai se pregateste sa urce pe a doua, cuplandu-si activitatea la furnalul solar si construind ceea ce altii, probabil, au realizat mai demult pe scala timpului universal: civilizatia KT-II.
Prima etapa este insesizabila la nivel cosmic, din pricina ca energiile folosite de reprezentantii sai sunt prea mici si prea slabe ca manifestare ca sa se distinga de la sute si mii de parseci distanta. Tot ce poate face curiozitatea noastra in asemenea conditii este sa-si puna la bataie logica si aproximarile. Sa numere pe harta cerului stelele asemanatoare Soarelui si, dupa o triere drastica a rezultatelor, sa deduca populatia stelara favorabila existentei unor sisteme planetare. Vine apoi randul planetelor cu conditii propice vietii (asa cum cunoastem manifestarile vietii pe Pamant) si, in sfarsit, ne vom juca lejer cu ipoteze privitoare la locurile din Galaxie unde viata ar fi putut crea ratiunea, iar pe baza ei sisteme coerente de civilizatie. E o cale incalcita de rezolvare a problemei extraterestrilor si, mai ales, nu e nimic sigur in acest joc. Civilizatia KT-II, in schimb, n-ar putea scapa atentiei unor observatori cosmici, deoarece energiile cu care opereaza ea, extrase dintr-o stea sau din mai multe stele invecinate, sunt destul de mari pentru ca folosirea lor sa lase urme vizibile prin telescop chiar si de la celalalt capat al Galaxiei. Durata de existenta a unui creier Matrioska mesterit in jurul unui astru de mici dimensiuni este calculata din start la sute de miliarde de ani, asa ca vor avea destul timp sa-l obseve si cei cu care impartim actualmente coordonatele cosmice, si cei ce se vor trezi la ratiune cu multe ere mai tarziu.
Ca sa nu mai vorbesc de supercomputerele naravite deja la exploatarea unei extinse zone galactice si ale caror ispravi le-am putea admira prin mai multe nebuloase celebre, pline de praful imprastiat din mineritul extraterestru si din giganticele demolari presupuse de reconstructia Universului in proiecte de tip Matrioska. Fiindca – ne asigura adeptii acestor grandomanii siderale postmoderne -, daca o singura civilizatie trece dincolo de barierele sale spre nivelul KT-II, va trebui sa presupunem ca in numai cateva milioane de ani reprezentantii ei vor urca si la nivelul KT-III, colonizand Galaxia. O vor face ei insisi, daca raman sau devin suficient de egoisti, aratandu-ne astfel ca imperiile galactice din SF nu sunt deloc o simpla fantezie comerciala. Dupa cum si o alta varianta este posibila: ca un numar oarecare de civilizatii de tip stelar sa evolueze simultan spre momentul cand eforturile lor colective vor produce acelasi rezultat consternant: un creier de proportii galactice, incluzand intr-insul Matriostele inteligente de dimensiuni din ce in ce mai mici.
Nu mai tin minte cine rostea la un moment dat fraza ca, daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat. Cred ca avem deja un proiect foarte bun in aceasta directie. Si zic si eu asa in virtutea unei binecuvantate traditii: cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar o sa ni-l punem in valoare.