S-au spart liniștile pădurilor virgine,
Satele au intrat până la genunchi în pământ,Cerbii se retrag tot mai mult la creste,
Frecându-și coarnele de cer,
Vânătorii nu mai sunt optimiști,
Vremea împinge vânatu-n coclauri
Și părinții bătrâni stau de pază
La marginea satului
Să nu li se fure câinii.
Din volumul antoogic Cele mai frumoase poezii, editura Albatros, 1982
