Cartea face parte din seria Inspectorul Wallander. „Într-o dimineață înghețată de ianuarie, inspectorul Kurt Wallander răspunde unui apel care, crede el, va fi o intervenție de rutină. Când ajunge însă la ferma izolată la care fusese chemat, el descoperă o baie de sânge. Un bătrân a fost ucis în bătaie, soția sa abia mai suflă întinsă lângă trupului lui învinețit, amândoi victime ale unei violențe inimaginabile. Femeia îi oferă lui Wallander singura informație pe care i-o poate da: se pare că ucigașii erau străini. Iar de îndată ce această informație ajunge în presă se dezlănțiue un val de rasism. Viața lui Wallander este distrusă: soția l-a părăsit, fiica lui refuză să vorbească cu el și până și tatăl lui foarte în vârstă abia dacă îl tolerează. Detectivul lucrează fără oprire și noaptea bea. Dar acum, cu iarna tot mai grea și având toate mișcările supravegheate de un procuror extrem de îngust la minte, Wallander trebuie să-și lase deoparte problemele personale și să se arunce într-o cursă contra cronometru pentru a rezolva cazul înainte ca ura de rasă să escaladeze.”
Prin urmare, un roman modern și cam cu de toate, care poate trezi suspiciune. Din fericire, e foarte bine scris, iar acțiunea este foarte bine condusă. Există extremiști, cam peste tot în lume există, care se dedau la acțiuni condamnabile; dar nu ei sunt autorii asasinatului. Există polițiști dezabuzați, cum apar de multă vreme în literatura genului, cu deosebire în cea nordică; dar actele lor nu contravin bunului simț. Există o tramă foarte accesibilă și coerentă și un mobil credibil. Și firește există suspansul, deznodământul fericit, de această dată, ivindu-se din întâmplare. Pentru că un polițist bun, chiar și dezabuzat, terbuie să aibă și un dram de noroc. Nu spunem cum îl obține. Doar că romanul nu este unul de duzină.
Henning Mankell – Ucigași fără chip, Editura RAO. Traducere din limba engleză de Viorica Morogan și Dan Shafran