La sfârșitul lunii februarie, Alexandru și George Arion au lansat (sprijinindu-se pe „fondurile unor entuziaști”, cum declara cel din urmă), într-o atmosferă de sărbătoare, la Teatrul Godot, o nouă editură, destinată numai cărților polițiste. Se poate revigora acest gen literar? George Arion, socotit de întreaga lume drept cel mai bun autor român de asemenea romane, militează de nenumărați ani pentru acest gen literar. Mai de curând i s-a alăturat și Stelian Țurlea. Editura nouă, Crime Scene Press, își propune să contribuie la promovarea genului mystery&thriller în România, la familiarizarea cititorilor cu autori români clasici și contemporani, reprezentativi pentru literatura de suspans, precum și la descoperirea unor talente scriitoricești. Este posibil, înclină să creadă Stelian Țurlea, care declara: „Se petrec foarte multe lucruri în jurul meu, se petrec foarte multe lucruri în jurul dumneavoastră. Toate acestea pot fi puse într-o poveste. Cred de foarte multă vreme că genul în care poveștile pot fi cu adevărat, dar cu adevărat copleșitoare, acaparante, e genul polițist. Într-un gen polițist poți să faci și frescă socială, poți să faci și psihologie, poți să ai și umor, poți să incluzi absolut toate celelalte genuri de literatură.”
Editura s-a lansat cu trei romane ale unor autori din aceeași generație – doi români și un belgian, toți născuți în anii 40: „Crimă la Torino”, de Stelian Țurlea, „Insula cărților”, de George Arion, și „Primejdii în regat”, de Alain Berenboom.
„Se poate observa în aceste două cărți scrise de doi autori atât de diferiți ca George Arion și Stelian Țurlea – declara criticul literar Daniel Cristea-Enache, prezent la lansare – că se produce, în mod simbolic, o anumită extensie a spațiului narativ, a spațiului epic, personajele nu se înscriu numai într-un spațiu românesc, într-un spațiu social, politic, financiar, socio-cultural, național, ci ele sunt invitate într-un spațiu exterior, ca și cum în aceste cărți s-ar reflecta în mod realist, cu o rezonanță realistă, ceea ce se întâmplă, de fapt, în lumea globală și în societatea actuală. Nu mai există spații etanșe, nu mai există conflicte specific românești sau specific rusești sau specific anglo-saxone, este o circulație și a temelor și a motivelor și a personajelor românești dintr-un spațiu geografic în altul, și scriitura, și a lui Stelian Țurlea, și a lui George Arion, și a altor autori remarcabili ține cumva pasul cu această transformare.”
În Crimă la Torino, de Stelian Țurlea, pentru un premiu uriaș, trei scriitori români sunt invitați de un nabab român din Torino să scrie, vreme de o săptămână, izolați într-o vilă din orașul italian, câte un roman prin care să soluționeze o crimă veche petrecută la fața locului, căreia poliția nu i-a dat de cap. Există însă indivizi care nu vor să se afle adevărul, pentru că încă mai profită de pe urma acelei crime și se străduie să-i împiedice pe scriitori să creeze, doi bărbați și o femeie, de vârste și experiențe de viață diferite. Cei trei ajung să se urască. Primul roman în care interlopii români din Italia se comportă întocmai ca Mafia italiană.
În Insula cărților, de George Arion, un bibliotecar pensionar trăiește într-un oraș în care sunt tot mai vizibile semnele dezinteresului față de literatură: bibliotecile sunt tot mai puțin frecventate, anticariatele și editurile dau faliment, cărțile zac nevândute în librării sau sunt puse pe foc, altele sunt folosite de către tineri pentru un joc barbar. Acest mare pasionat de lectură primește o și mai groaznică lovitură: familia îi vinde pe ascuns miile de volume pe care le strânsese de-o viață. Dar soarta îi scoate în cale un miliardar care posedă o bibliotecă uriașă pe o insulă. Acesta îi propune să-i ordoneze și să-i înregistreze volumele aflate acolo. Bibliotecarul acceptă bucuros oferta, dar popasul pe insula misterioasă îi dezvăluie un adevăr cutremurător: în acel loc s-a comis o crimă. Iar victima fusese o tânără participantă la demonstrațiile din București din primăvara lui 1990, care strânsese dovezi în legătură cu adevărații autori ai loviturii de stat din România, zisă și revoluție, și a tutoror manipulărilor care urmaseră.
Primejdii în regat, de Alain Berenboom, spune povestea unui funcționar din administrația belgiană care dispare de-acasă. Mama și sora lui îl angajează pe Michel Van Loo, un detectiv lipsit de experiență, să-i dea de urmă. Un caz care inițial pare simplu devine extrem de complex, pe măsură ce detectivul înaintează cu cercetările sale, stârnind un viespar nebănuit la început. Contextul în care se desfășoară investigațiile este extrem de complicat. Acțiunea se petrece în 1947, în Bruxelles și probabil un cititor care dorește să afle cum era țara în acea vreme, va afla mai multe din acest roman despre conflictul dintre republicani și regaliști, comuniști și liberali, sindicaliști și patroni decât dintr-o carte de istorie.