– Domnule Cristian-Aurel Roman, sunteți un istoric cu o experiență bogată, și, în același timp, un pedagog. Credeți că ne putem juca „de-a istoria“ ?
– Cred ca joaca este un mijloc de a atrage publicul larg și voluntarii, dar miza jocului este una serioasă: aceea de a limpezi mintea tinerei generații și de a-i oferi coordonate de viață. Lecția cea mai importantă a istoriei este una globală. Cum să nu repetăm greșelile trecutului ? Cum să facem din prezent un viitor fără regrete ? În Camp Virtus încercăm să găsim răspunsuri unor asemenea dileme.
– Atunci, ce este Camp Virtus ? Cum traduceți pe înțelesul tuturor noțiunea de „reconstituire istorică” ?
– Camp Virtus este un deziderat mai vechi al asociației Virtus Antiqua, care a prins viață abia acum, în vara lui 2016. Când spun „centru de reconstituire istorică în aer liber”, mă gândesc la un spațiu deschis permanent (deși dependent, deocamdată, de condițiile meteo) și accesibil tuturor, în special elevilor, studenților, turiștilor, familiilor întregi, copii și părinți, în egală măsură, în care dorim să punem accentul pe latura educativă a activității noastre. Suntem bucuroși că, în sfârșit, cu sprijin privat, am obținut un teren numai al nostru, în apropierea Clujului, într-un cadru natural admirabil, unde putem să ne desfășurăm în voie proiectele, să dăm frâu liber fanteziei, fără a fi încorsetați de rigorile citadine. Este un loc unde vizitatorii se pot implica direct, învățând istorie sub forma de divertisment, dar cu propriile simțuri. Ce înseamnă „a reconstitui istoria” ? Înseamnă că aici vom putea recompune elemente ale vieții sociale de acum două milenii, pe înțelesul generațiilor de astăzi.
– Care este povestea inițiatorilor acestui proiect, asociația Virtus Antiqua?
– Virtus Antiqua a fost inființată în 2010 de către un grup de istorici cu experiență anterioară într-ale reconstituirii istorice, cărorora li s-au adăugat studenți și alți pasionați ai acestui domeniu fascinant. Am vrut să luăm de la capăt firul pasiunii noastre, să trecem efectiv la treabă prin arheologie experimentală, să testăm cum se trăia în Antichitate pentru a putea evidenția mai bine paralela dintre trecut și prezent. De atunci, ni s-au alăturat mulți voluntari, unii din alte domenii decât cel istoric, care au prins gustul reenactment-ului; mă grăbesc să adaug că niciodata nu suntem destui pentru acest proiect, deci recrutarea este deschisă.
De la înființare și până astăzi, nu am rămas „închiși” între zidurile romane ale taberei clujene, ci am ieșit în lume, căutând să ne înfățișăm ideile și altora, cu scopul de a ni-i apropia, de a le trezi gustul pentru asemenea activități. Am participat la festivaluri importante de profil din țară, precum cele de la Porolissum (Zalău) și Călugăreni (Mureș), am colaborat cu muzeele de istorie la proiectele lor culturale, am realizat prezentări speciale pentru studenți, dar și pentru elevi în cadrul săptămânii Școala altfel.
– În ce constau activitățile desfășurate aici? Ce resorturi sperați să declanșați în rândul tinerilor participanți?
– La Camp se poate trage cu arcul și cu praștia (pe model antic), se pot proba echipamente și costume de epocă, cele mai multe confecționate de membrii Asociației (costume de senatori, matroane, sclavi, gladiatori, centurioni, soldați auxiliari, războinici daci), se vor juca jocuri romane, se poate face instrucție specifică legiunilor romane, precum și exersa manevre militare (cu scuturi și săbii de lemn), primind comenzi în limba latină.
În centrul parcului, la marginea dealului, acolo unde se află o zonă plată, vom amenaja o arenă care sugerează un amfiteatru roman, cu toate caracteristicile sale: gradene – treptele pe care stau spectatorii, pulvinus – zona centrală acoperită, un fel de lojă de onoare, harena – nisipul de unde vine însuși numele arenei.
În vederea reconstituirii istorice, am construit din temelii un cuptor funcțional de copt pâine; vrem să mai facem o forjă pentru confecționarea obiectelor din metal precum cele utilizate de antici, o casă dacică după planurile celor cercetate până acum de arheologi, un bordei îngropat folosit drept locuință pe parcursul mai multor perioade istorice. Avem în plan și amenajarea unei grădini de cca. 200 m.p., unde vom cultiva (și, apoi, vom întrebuința la gătit!) plante, în special din cele aromatice, folosite de daci și de romani (se știe că, pe atunci, nu erau cunoscute roșiile, porumbul, cartoful, vinetele, floarea soarelui și, din fericire, ….tutunul !)
Într-un cuvânt, cei care ne vor călca pragul vor putea simți greutatea unei armuri sau a unui scut, vor mirosi parfumuri romane, vor gusta rețete de acum doua mii de ani, vor vedea si cultiva plante cunoscute de către daci și romani, vor învăța limba latină prin intermediul comenzilor militare, vor putea scrie pe tăblițe cerate, într-un cuvânt se vor putea „scufunda” în istorie.
Cei mici pot experimenta regulile de bază ale arheologiei la „Colțul arheologului” descoperind și învățând principiile stratigrafiei și arheologiei în general; vor ridica zmee (deocamdată moderne, dar pregătim și zmee după modele de stindarde dacice). Aceste activități de tip hands-on sunt menite, dincolo de modalitatea de divertisment în aer liber, să declanșeze întrebări și comparații legate de trecut și prezent, ajungând, la modul ideal, la valorizarea reușitelor dar și a greșelilor trecutului pentru a înțelege mai bine prezentul.
– Cum arată o zi la Camp Virtus?
– Camp Virtus va fi deschis în principiu în toate week-end-urile cu vreme bună, iar intrarea este gratuită. Pentru a menține proiectul, vom taxa unele activități. Plata se va face pe bază de jetoane, achiziționate la fața locului, imitându-le pe cele romane și sugerând, o dată în plus, întoarcerea în trecut. În zilele în care vom porni focul în cuptor, cei prezenți vor putea gusta pâinea și lipiile coapte proaspăt, mâncarea romană la ceaun, sau chiar cunoscutul vin aromatizat al romanilor, cunoscut sub numele de mulsum. Nelipsite în programul săptămânal vor fi spectacolele: simularea luptelor de gladiatori, manevre de luptă cu noua noastră unitate de soldați auxiliari Cohors I Batavorum (alcătuită din studenți voluntari!), dansuri romane, diverse alte ceremonii. Vom avea și sfârșituri de săptămână tematice, cu ateliere de cosmetică și coafură romană, cursuri de oratorie și gestică, ateliere de istoria scrisului, competiții, târguri de carte și cine știe ce idei ne mai vin…
Oricum, suntem deschiși spre diverse parteneriate, fiind gata să găzduim spectacole, concerte, reconstituiri istorice medievale sau din alte epoci.
– Cum reconstituiți viața de acum 2000 de ani? Cât este ficțiune și cât adevăr istoric în ceea ce realizați?
– Încercăm să fim cât mai autentici, cât mai aproape de mărturiile care ni s-au păstrat din civilizațiile dacică și romană. Consultăm surse istorice, analizăm cercetări arheologice și, pornind de la ce se știe, experimentăm. Construim, meșterim, testăm felul în care se făceau și se utilizau anumite obiecte, pentru a descifra valoarea și funcțiile artefactelor istorice și a patrimoniului, dar și pentru a ajunge la înțelegerea fenomenelor și a proceselor de ansamblu. Pentru a realiza costumele, echipamentele, construcțiile, pentru a reconstitui ceremonii religioase și civice, rețete de mâncare și băuturi, manevre de luptă și dansuri antice, ne reîntoarcem la surse, la izvoarele scrise păstrate din antichitate. V-aș da numai două exemple: am consultat cu atenție cărțile de bucate, precum celebrele rețete ale lui Apicius pentru a pregăti oferte culinare cât mai apropiate de cele preparate de strămoșii noștri.
– Vă întrerup pentru a vă întreba: cum „reconstituiți” mâncarea dacilor ?
– Nu este prea complicat, așa cum ar părea la prima vedere. Meniurile dacice pot fi reconstituite pe baza vaselor de mâncare găsite de arheologi în stare carbonizată. Dacă vreți să știți cum se prezenta un terci dacic, rețeta ne-a fost oferită de istoricul Liliana Suciu, într-un studiu publicat acum câțiva ani: grâu – cca 45%, mei – cca 27%, linte – cca 21%, orz – cca 6%, la care adăugați , după gust, boabe de muștar.
Speciile pe care le vom cultiva în Grădina romană ne sunt cunoscute din aceleași culegeri de bucate de care aminteam, dar și din diverse alte scrieri și picturi antice (cum ar fi cele de la Pompei și Herculanum) în care se pot recunoaște detaliile plantelor folosite pentru ghirlande, pentru obținerea parfumurilor, sau pur și simplu decorative, în grădini. Într-un cuvânt, apelăm la informațiile obținute prin săpături arheologice (de pildă, semințele carbonizate descoperite de arheologi identifică speciile cunoscute mai demult) pe care le filtrăm prin propria noastră experiență de istorici.
O provocare inedită a constituit-o construirea cuptorului de pâine. Sunt cunoscute diverse reprezentări ale unor cuptoare de acest tip; s-au descoperit, prin săpături arheologice, bazele lor, dar rămâneau numeroase semne de întrebare: cum se zideau ele efectiv, cum se aplica lutul și care era compoziția sa pentru a nu crăpa, cum arăta hornul…
Astfel, prin încercări practice, ne străduim să înțelegem ce mâncau, ce obiceiuri aveau, cum se luptau, într-un cuvânt cum trăiau oamenii în urmă cu 2000 de ani. Coborâm în timp la strămoșii noștri cu gândul la destinul generațiilor viitoare.
– Elevii sunt acum în vacanța mare. Părinții lor vor intra în concedii. Ce mesaj doriți să le transmiteți prin intermediul Ziarului de duminică?
– Lunile august și septembrie vor fi pline pentru noi. Mai tot timpul ne vom afla în Camp Virtus, la Sălicea, la câțiva kilometri de Cluj-Napoca, unde ne vom aștepta oaspeții. Pentru detalii și orar, cei interesați pot accesa site-ul nostru www.campusvirtus.ro. Mașina timpului de la Cluj nu intră în vacanță.