Prima campanie NATO necondusă de americani a evidențiat limitările puterii militare a Europei într-o perioadă de creștere puternică a datoriilor naționale și de reduceri ale cheltuielilor pentru apărare în pofida scenelor din Tripoli, în care forțele rebele avansează susținute de atacurile aeriene europene, scrie The Wall Street Journal.
“Cert este că Europa nu s-ar fi descurcat singură”, a declarat secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen.
“În lipsa investițiilor în domeniul apărării, Europei îi va fi din ce în ce mai dificil să preia responsabilitatea pentru controlul crizei internaționale dincolo de granițele sale.”
Temerile tot mai mari privitoare la capabilitățile Europei vin într-o perioadă de schimbări în ceea ce privește balanța puterii militare la nivel mondial. Statele Unite sunt presate să-și controleze cheltuielile militare, în timp ce China își întărește puterea militară.
În urma crizei financiare mondiale, cheltuielile din domeniul apărării ale statelor europene membre ale NATO sunt așteptate să scadă cu 2,9% în perioada 2010-2015. Acestea au cheltuit în medie 1,7% din PIB pe apărare anul trecut, potrivit NATO, comparativ cu 5,4% în cazul SUA.
Rasmussen se arată îngrijorat de “diferența în creștere” dintre SUA și Europa. Cu 20 de ani în urmă “aliații europeni reprezentau o treime din cheltuielile totale pe apărare ale NATO, în timp ce astăzi reprezintă doar 20%”, arată acesta. Dacă trendul va continua, “SUA s-ar putea arăta interesate să colaboreze cu puteri emergente”.
Forțele militare ale țărilor europene încearcă să găsească modalități de a coopera pentru a compensa reducerile de cheltuieli, însă eforturile depuse în trecut pe acest front au eșuat.
Rasmussen spune că o soluție este ceea ce s-ar numi o “apărare inteligentă”: o cooperare între țări la nivelul achiziției de echipamente de apărare, pregătire și exerciții militare. Țările se pot, de asemenea, specializa pe anumite misiuni militare.
Mart Laar, ministrul apărării din Estonia, una dintre puținele țări care-și majorează cheltuielile din domeniul apărării, admite că viitorul sectorului european al apărării stă în cooperare la nivelul achizițiilor și resurselor.
Patru cincimi din bugetele pe echipamente ale țărilor europene sunt cheltuite pe produse de la companiile locale, care nu oferă adesea cea mai bună valoare. O directivă a UE care va intra în vigoare în acest an autorizează o piața europeană unică pentru un număr mare de achiziții militare, guvernelor urmând să le fie mai dificil să promoveze “campioni naționali” în industria apărării.
Există deja o mulțime de cazuri de cooperare în domeniul apărării, însă sentimentul general este unul de scepticism că foarte multe se vor schimba, mai ales având în vedere experiențele din trecut.
Rasmussen nu este de acord cu toate eforturile de cooperare. Uniunea Europeană a relansat recent discuțiile privitoare la stabilirea unui sediu militar permanent al UE. “Nu un sediu ne lipsește în Europa, ci hardware-ul”, spune Rasmussen.