Criza din sistemul de sanatate face sa curga rauri de cerneala si a oferit prilejul unor comentarii mai mult sau mai putin la subiect. La criza financiara notorie a sistemului de asigurari de sanatate s-a adaugat si o criza morala. Scandalul in mijlocul caruia se afla ministrul Beuran nu este de natura sa ne faca sa speram intr-o rezolvare pozitiva a acesteia. In fapt ce putem astepta in cazul unei persoane publice care a fost dovedita ca a plagiat, adica a furat din munca altora? In aceste conditii nu este de inteles atitudinea unor ziaristi de la publicatii altfel extrem de justitiare care au cautat sa justifice plagiatul (furtul) prin faptul ca acele ghiduri erau necesare actului medical…
Intr-un articol anterior imi prezentam opinia ca sistemul de sanatate existent in Romania are o structura inadecvata care face ca orice finantare sa fie insuficienta. Aceasta stare de fapt poate fi dovedita de cresterea halucinanta a contributiilor de asigurari de sanatate de la 2% in anul 1992 pana la 13.5% in prezent.
In fata acestei evidente cresteri a cotelor contributiilor de asigurari de sanatate (dublarea acestora in anul 2000!!!) rezultatele sunt dezolante. Criza financiara are la baza nu numai indisciplina fiscala a angajatorilor (acum amenintati de AVAB), ci faptul ca sistemul de sanatate actual nu este adecvat unei economii de piata. Intr-adevar consecinta majorarii cotelor de contributii de asigurari de sanatate nu s-a reflectat printr-o crestere a calitatii actului medical ci, dimpotriva, intr-o inrautatire a acestuia. Practic, in ziua de astazi nici cel mai marunt serviciu medical nu este gratuit, fie ca este platit in bani sau in alte servicii. Acest lucru este evident si recunoscut public. Cu tot respectul fata de profesionistii din domeniu, actul medical a devenit un lux pe care multi romani (carora li se retine contributia de asigurari de sanatate) nu si-l pot permite. Practica plicului din spitale si policlinici a devenit deja o obisnuinta si fara o abordare pragmatica a problemei evaziunii fiscale din acest domeniu (care nu este singulara) degradarea va continua in ritm alert. In contextul aratat mai sus este explicabila retinerea celor care platesc contributii de a apela la serviciile medicale din institutiile publice si, de foarte multe ori, acestia nu mai fac nici un efort de a plati contributiile datorate potrivit legii.
In bugetul pentru anul 2004 se observa ca problema crizei din sanatate nu este abordata. Desi au fost anuntate reduceri la contributiile de asigurari sociale (CAS) de 2.5%, contributiile la asigurarile de sanatate nu sunt modificate. Este evident ca nivelul prea ridicat al acestor contributii afecteaza in mod negativ gradul de colectare a acestor contributii. Iar in conditiile in care acest sistem este in criza, este cu atat mai frustrant cand se constata ca regiile autonome si companiile de stat (care distorsioneaza piata muncii prin salariile necorelate cu productivitatea muncii!!!) sunt scutite de plata acestor contributii atat in anul 2003 cat si in 2004 (aceste prevederi sunt cuprinse in proiectul legii bugetului). Este evident ca daca statul isi permite sa nu colecteze aceste sume de la societatile din domeniul mineritului, furnizarii energiei si transportului atunci nivelul contributiilor poate fi scazut cu cateva procente, care ar putea creste gradul de conformare voluntara si implicit veniturile la acest fond de asigurari de sanatate. In aceste conditii ne punem intrebarea legitima: unde este echitatea si solidaritatea sociala de care vorbeste domnul presedinte atunci cand vrea impozite de 80%?
Daca scopul acestor masuri a fost reducerea arieratelor acumulate in sectorul energetic, atunci trebuie spus lucrurilor pe nume: nu astfel de ajutoare de stat “mascate” vor scoate aceste sectoare din criza, ci cresterea productivitatii. Acest lucru este greu si presupune eforturi mult mai mari decat sa convingi un ministru sa initieze o iertare de datorii, insa roadele acestor eforturi vor genera o crestere economica sanatoasa.
In ce priveste asa-zisele nereguli din sistemul de sanatate, constatate de organele de control, am ramas cu o foarte mare nelamurire: de ce nu s-a implicat Curtea de Conturi in verificarea cheltuielilor din spitale? Insasi ratiunea de a fi a acestei institutii consta in verificarea modului de cheltuire a resurselor publice, avand totodata puterea conferita de lege de a recupera orice suma cheltuita cu incalcarea dispozitiilor legale. Implicarea Autoritatii Nationale de Control, desi laudabila, nu a fost de natura sa ne convinga, atata timp cat aceasta institutie nu este inzestrata prin lege cu mijloacele coercitive necesare recuperarii eventualelor prejudicii.
In final, nu putem decat sa remarcam ca problema principala a sistemului de sanatate nu o reprezinta daca si cat de mult a plagiat domnul ministru Beuran, ci lipsa de control asupra cheltuielilor din fondul de asigurari de sanatate. Faptul ca nu se mai vorbeste despre criza din sanatate nu inseamna ca aceasta nu exista…
In concluzie, mai devreme sau mai tarziu, dupa nenumarate incercari si masuri paleative, autoritatile din domeniu vor trebui sa recunoasca ca sistemul actual al asigurarilor de sanatate nu poate fi sustinut de economia romaneasca si ca beneficiile pentru asigurati vor trebui restranse in limita unor plafoane decente.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.