Crizele financiare pe care le trăim de vreo 5 ani au un mare impact asupra construcției europene. Țările membre își reevaluează relația cu Uniunea Europeană. Peste 10 ani Uniunea Europeană va arăta diferit, total diferit de ceea ce este în prezent. Marile jocuri se derulează acum, atât la Bruxelles, cât și în principalele capitale europeane.
Etienne Davignon, unul dintre părinții Europei, sublinia recent: trebuie sã existe schimbãri instituționale pentru ca statele membre sã respecte obiectivele lor morale fațã de UE, sã accepte în special suveranitatea partajatã. Convenția Europeanã de acum 10 ani s-a organizat pe fond de progres, nu sub presiunea crizei. Acum UE este de câțiva ani în crizã, iar datele problemei se schimbã, sublinia Davignon.
S-a observat că o atmosferă de criză nu conduce la o integrare mai accentuată, ci la o izolare din partea unor țări. Sondajele de opinie o arată clar, suportul cetățenilor europeni pentru UE este în scădere. Nuanțând însă, observăm că aceștia nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul european creat în ultimii ani. Trebuie demonstrat cã UE este structura care rezolvã problemele cetãțenilor, puncta recent fostul vicepreședinte al Comisiei Europeane, Günter Verheugen.
Șomajul ajunge la cote alarmante. Spania, Italia, Irlanda, Portugalia nu găsesc antidotul pentru a oferi baza societății în care trăim oportunitatea de a munci și a avea o viață normală. Tinerii par fără speranțe de integrare, șocați parcă de schimbările contemporane. Grecia a fost lovită în ultimii ani, iar sentimentul anti-european s-a accentuat. Ceea ce trăiește populația cipriotă este asemănător ruletei reusești. Pensionari care au strâns o viață banii și i-au depozitat în bancă, își văd acum agoniseala dusă într-un neant bancar, greu de înțeles. Creșterea șomajului, dar mai ales exodul tinerilor vor crea un efect yo-yo lipsa specialiștilor bine pregătiți pe domenii strategice vor atrage alte efecte dezastruase.
Există și țări mai norocoase, care au gestionat mai bine criza. Pentru moment în Germania, de exemplu, nu există o problemă cu suportul cetățenilor pentru proiectul european, dar se pot întâmpla surprize în viitorul apropiat.
S-a constatat că piața internă este ceea ce ține UE împreună. Avem nevoie de o UE puternică pentru actuala situație geo-politică mondială. Rolul UE în lume este crucial pentru definitivarea mecanismului instituțional european.
Îndreptându-ne atenția spre România și absorbția fondurilor europene, Fostul Negociator Vasile Pușcaș consideră că în perioada următoare (2014-2020), România, cu caracteristicile pe care le prezintă, este nevoită să insiste pe convergența cu politicile europene, indiferent că este vorba de aderarea la zona euro sau doar datoria de a contribui la dezvoltarea Uniunii, ca și stat membru.
Cu ceva timp în urmă, Daniel Dăianu, în tabăra celor care consideră că Europa cu două viteze e inevitabilă, vorbește despre România în acest context. Fără a insista pe deficiențele administrative, atât de dezbătute în ultima perioadă, în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, acesta a precizat în schimb însă foarte clar faptul că absorbția fondurilor UE nu rezolvă problemele de dezvoltare ale României. Politicile naționale trebuie să se ocupe de acest lucru. Banii europeni sunt un supliment care pot ajuta, dar singuri nu pot fi o soluție. Ca și soluție pentru creșterea eficienței în alocarea banilor europeni, economistul propune o monitorizare mult mai strictă a sistemului. Pe lângă problemele de design instituțional, România are și probleme de politici interne”, completa Dăianu. Regionalizarea țării, ca variantă de eficientizare a absorbției sumelor europene este încă intens dezbătută.
Implicarea României în dezbaterea europeană este de dorit, nu neapărat numai când este vorba de fondurile europene și distribuirea bugetului UE. Fondurile europene sunt în strânsă legătură cu performanțele României în domeniul comunitar, însă trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca tendințele greșite să fie corectate. Astfel, este necesară acea regândire în administrația românească, în primul rând prin crearea unor noi poziții pe cele două nivele, local și național.
Dan LUCA este directorul Rețelei Europene EurActiv și profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia) și București.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.