Criza ii face pe bancherii centrali sa uite de problemele traditionale

Va mai amintiti de problema independentei bancilor centrale? De tintele de inflatie? Bancherii centrali au fost nevoiti sa renunte la astfel de idei, in conditiile in care se lupta sa controleze o lume noua, caracterizata de o scadere a volumului creditelor si de o raspandire rapida a fricii.

Marti, banca centrala din Australia a redus dobanda de politica monetara cu 1%, pana la 6%. Valoarea a fost de doua ori mai mare decat se asteptau economistii. Mai mult, miercuri investitorii au asistat la o masura comuna de reducere a dobanzilor a celor mai puternice banci centrale din lume in incercarea de a combate declinul economic, scrie International Herald Tribune.  Si totusi, spun analistii, reducerea dobanzii oficiale nu are capacitatea de a stabiliza intregul sistem financiar. Problema principala in acest caz este ca actualele turbulente produc mai multe pagube decat pot fi reparate prin intermediul politicilor monetare conventionale. Pierderile pe segmentul de creditare reduc niveluri de lichiditate ale bancilor, institutiile financiare reduc volumul creditelor acordate, debitorii incep sa vanda active, pretul acestora scade, iar pierderile din credite devin si mai mari. Totul este ca un cerc vicios. Creditorii nu vor, sau nu isi pot permite, sa acorde credite la dobanda oficiala stabilita de bancile centrale. Iar rezultatul se traduce printr-o inghetare a pietei monetare. De exemplu, guvernul american plateste 0,5% pentru obligatiunile cu scadenta la trei luni, iar bancile isi platesc una alteia o dobanda de 4,6%. Pericolul in acest caz este ca o prabusire a sistemului financiar sa antreneze un colaps al economiei in ansamblu. Si asta in conditiile in care companiile nu ar mai avea lichiditati pentru a-si sustine operatiunile zilnice, iar indivizii isi vor reduce consumul. Intr-o asemenea situatie, rata somajului ar urca semnificativ, iar preturile din segmentul de retail s-ar prabusi. Pe o astfel de piata, bancherii centrali sunt hotarati sa evite ca reducerea volumului creditelor sa se transforme intr-o scadere dramatica a valorii activelor existente pe piata. Si asta cu riscul ca institutiile centrale sa-si asume din ce in ce mai multe roluri care pana acum reveneau bancilor comerciale. Banca centrala americana (Fed), de exemplu, a anuntat ca va cumpara instrumente financiare bazate pe ipoteci direct de pe piata, prin aceasta acceptand implicit active riscante drept garantii pentru imprumuturile acordate. Cel mai probabil, miscarea Fed va fi urmata de celelalte banci centrale in viitorul apropiat. Iar, in conditiile in care bancherii centrali arunca in joc tot ce au, banii lichizi, obligatiuni guvernamentale si chiar credite “sponsorizate” de guverne distinctia dintre institutiile de reglementare financiara si autoritatile politice devine din ce in ce mai putin vizibila. Pe un asemenea fundal, ingrijorarile – odata predominante – privind inflatia palesc. Aruncarea pe fereastra a notiunilor traditionale si disperarea aparenta a autoritatilor ar putea conduce insa la o agravare a temerilor existente in randul bancherilor, dar si al consumatorilor. In acelasi timp insa pasivitatea pare mai putin o virtute si mult mai periculoasa decat agresivitatea. De aceea se presupune ca este nevoie de o actiune rapida, noile teorii putand fi dezvoltate si mai tarziu.