Romania este gata de razboi
Inca de ieri autoritatile romane militare si politice – presedintele Ion Iliescu, ministrul apararii Ioan Mircea Pascu si seful Stafului Major General Mihail Popescu – au anuntat ca Romania este pregatita de razboi. Dupa cum se stie, cu riscul criticilor unor tari ale UE, Romania alaturi de tarile asa numitului Grup de la Vilnius, si-a asumat pozitia Statelor Unite in conflictul din Irak. Ieri, seful statului roman a spus la Oltenita ca declaratiile facute de George W. Bush si Tony Blair reprezinta o somatie catre Saddam Hussein de a alege intre a se supune Rezolutiei ONU si o interventie militara. 55 de militari din Brigada 81 Mecanizata Bistrita apartinand Companiei 383 aparare NBC( arme nucleare, chimice si bacteriologice) au plecat ieri de la Cluj la Timisoara de unde urma sa se imbarce la bordul unui avion C130 Hercules spre zona Golfului. Conform Mediafax, pana acum armata Romaniei a selectionat pe baza de voluntariat 278 de militari in vederea unui posibil conflict in Orientul Mijlociu, 70 dintre acestia plecand pana acum in zona de conflict. Militarii romani nu participa la misiuni de lupta ci la misiuni de decontaminare. Romania a oferit si unitati militare insa pana acum nu i s-a solicitat contributia.
Organismele sunt pe faza
“Toate organismele noastre sunt pe faza, cum se spune. Exista o asemenea stare de mobilizare a tuturor”, a declarat, ieri, presedintele Ion Iliescu. El a precizat ca toate institutiile statului cu atributii in domenniul apararii si sigurantei nationale sunt mobilizate pentru a asigura paza obiectivelor romanesti. Seful statului a spus ca starea de alerta a dus si la descoperirea celor doua grenade din Bucuresti si ca acest incident nu trebuie sa produca panica. Conform, Mediafax, seful statului a precizat ca din punct de vedere militar tara noastra nu are potentialul pentru a sustine o interventie de o asemenea amploare: “Noi avem anumite obligatii ca aliati”.
Seful statului a explicat, ieri, in cotidianul american Washington Post, semnand ca presedinte al Romaniei, pozitia statului roman fata de interventia SUA in Irak. Presedintele compara dictatura lui Ceausescu cu cea a lui Saddam Hussein. “Ceausescu, cu tot aparatul sau represiv, nu a amenintat lumea cu arme de distrugere in masa. Nici nu a invadat tarile vecine. Cruzimea sa maladiva a fost un motiv suficient ca sa-i scoata pe romani in strada. Nu vom uita niciodata testamentul acestei perioade de tiranie si sacrificiile facute pentru indepartarea ei. Pentru romani, orice atac la adresa libertatii, in Statele Unite sau oriunde in lume este inacceptabil. Romania sustine toate rezolutiile ONU pentru dezarmarea Irakului (…) Ca membru al Natiunilor Unite, Irakul este obligat sa tina cont de rezolutiile Consiliului de Securitate iar ignorarea lor are consecinte serioase, inclusiv recurgerea la forta. Romanii, care asemeni tuturor europenilor au trecut prin doua teribile razboaie mondiale, prefera o solutie diplomatica pasnica. Dar, pe de alta parte, intelegem si necesitatea unei reactii a comunitatii internationale fata de amenintarea cu armele de distrugere in masa a unui regim care pune in pericol pacea si stabilitatea internationale. (…) Unele dictaturi decad in curs de decenii, altele se spulbera intr-un interval de luni. Dar unele dictaturi se dezintegreaza in ore atunci cand oamenii sunt constienti de dreptul lor de a trai in liberate si doresc sa isi faca auzite vocile. Asta este ceea ce a aratat istoria recenta a Romaniei”, incheie Ion Iliescu.
55 de voluntari romani pentru Irak
Ministrul Apararii Ioan Mircea Pascu si generalul Mihail Popescu, seful Statului Major General au facut ieri revista de front a Detasamentului de Dizlocare a Companiei 383 Aparare NBC, ai carui militari vor pleca in zona Golfului. Ministrul apararii a declarat, ieri, la Bistrita, ca decizia Romaniei de a trimite militari in Golf a fost luata dupa o analiza indelungata si tinand cont de interesul national: “este dreptul oricui sa se raporteze la hotararea respectiva dupa cum ii dicteaza propriile sale interese. In acelasi timp, insa, si Romania are dreptul de a-si decide atiunile pe baza propriului ei interes national. Ca participant la luarea acestei decizii, am cumpanit foarte mult inainte de a o lua. Am facut acest lucru gandindu-ma nu numai la interesele majore ale tarii dar si la soarta voluntarilor care pleaca acolo”.
Compania 383, care a trimis 55 de militar din Brigada 81 mecanizata in Golf, va executa urmatoarele tipuri de misiuni: observarea si cercetarea NBC (unitati nucleare, bacteriologice si chimice) in teren, descoperire si prelevare de probe contaminate, determinarea atacurilor cu arme de distrugere in masa, avertizarea si alarmarea fortelor militare, decontaminarea armamentului, a tehnicii militare, a echipamentelor de lupta si personalului.
Seful marelui stat major, generalul Popescu a declarat ca militarii romani vor actiona in spatele frontului, si nu sub comanda straina: “Daca nu se vor folosi substante chimice sau bacteriologice, militarii bistriteni din compania 383 de aparare NBC nu vor actiona. Vor face insa misiuni de cercetare, recunoastere si alte asemenea misiuni. Impreuna cu partenerii americani am stabilit ca atunci cand militarii nostri vor avea nevoie de ceva, sa le asigure tot ce au nevoie ca sa-si poata indeplini misiunea”, a declarat generalul Popescu.
Structura Companiei dizlocate in Golf este: comanda plutoane de cercetare, de decontaminare si logistic. Militarii sunt profesionisti au fost angajati pe baza de contract si participa la misiune pe baza de voluntariat. Tehnica si armamentul Companiei sunt de productie si romaneasca si din state NATO.
Conform Mediafax, o echipa de recunoastere pentru negocierea locatiei si actiunii companiei constituita din 15 militari a plecat in misiune in zona Golfului saptamana trecuta.
Primul razboi transmis in direct
Intelsat Ltd a unit de curand doua lungimi de unda ale satelitului nr. 902, pozitionat la 35.000 de km deasupra Oceanului Indian, pentru a se concentra asupra Irakului, Turciei si Kuweitului, astfel incat clientii sai, cum ar fi Fox si Sky News sa-si poata transmite mesajele acasa.
Astfel, in cazul izbucnirii unui razboi in Irak, televiziunile vor transmite pentru prima data in istorie detalii in timp real. Datorita dezvoltarii de noi tehnologii dupa Razboiul din Golf din 1991, un numar din ce in ce mai mare de reporteri se bucura de o mobilitate crescuta si pot trimite mesaje din locatii mult mai indepartate. Unii corespondenti TV care vor calatori singuri inarmati cu camere digitale pot trimite imagini digitale in tara. Echipele se deplaseaza prin Kuweit cu aparate de comunicare prin satelit, fara a mai avea nevoie de camioane pentru transportul aparaturii. Preturile noilor echipamente sunt in scadere, astfel incat si jurnalistii liber profesionisti pot transmite informatii. Unii oficiali ai retelelor considera deja ca acesta va fi primul razboi transmis in intregime prin mijloace digitale.
Pentru reportajele de teren, NBC intentioneaza sa utilizeze patru antene de satelit portabile, cantarind fiecare mai putin de 50 de kg, transportate in cutii mici, pe care reteaua le-a dezvoltat in colaborare cu Raytheon Co. dupa luptele din Afganistan de anul trecut. Corespondentii CBS pot edita imagini de pe laptopurile de care dispun. Reteaua dispune de asemenea de aparate telefonice de comunicare prin satelit, cantarind aproximativ noua kg, fiind de marimea unei mici valize si ce pot transmite vocea in decurs de cateva minute catre producatorii din New York.
Retelele americane intentioneaza sa transmita non-stop in primele zile ale conflictului, anuland principalele programe de divertisment si reclamele. Vizionarea live a unor imagini de lupta ar putea influenta puternic opinia publica cu privire la acest razboi, sondajele realizate in randul americanilor aratand deja ca acestia au pareri net impartite cu privire la acest subiect. In timpul razboiului din Vietnam, primul care a fost transmis in casele oamenilor, opinia publica s-a declarat activ impotriva razboiului dupa vizionarea imaginilor.
Forta militara americana va impune unele limite privind momentul in care reporterii pot emite semnale solicitand securitate operationala, conform Departamentului american de Aparare. De exemplu, reporterii care se deplaseaza impreuna cu trupele nu vor putea probabil sa faca acest lucru in anumite perioade, de teama ca semnalele acestora ar putea fi interceptate. Departamentul Apararii a declarat in acelasi timp ca va interzice reporterilor de pe nave sa transmita reportaje legate de pregatirile de lupta, de teama ca acestea pot oferi informatii inamicilor. Avand in vedere viteza cu care vor fi transmise informatiile, departamentul cere editorilor sa nu transmita fotografii ale celor ucisi timp de 72 de ore pentru ca oficialitatile sa aiba timp sa informeze rudele celor ucisi.
Nu se stie inca ce fel de limite vor fi impuse in cazul transmiterii unor imagini dramatice. “Nu se stie daca fortele militare vor permite acest lucru,” a declarat Bill Wheatley, vice-presedinte al NBC News.
In plus, exista posibilitatea constanta a aparitiei unor probleme tehnice. O mare parte a noilor echipamente este utilizata pentru prima data, adesea de catre corespondenti individuali. Recent, NBC a exersat transmiterea unor imagini din aceasta regiune catre studiourile din New York. CBS a incalzit in cuptoare din laboratorul sau de testare unele camere digitale pentru a vedea cum rezista acestea la temperaturi inalte.
Datorita competitiei din ce in ce mai stranse dintre retelele americane de transmitere de stiri prin intermediul televiziunii, exista din ce in ce mai multe presiuni in sensul crearii unor echipamente mai usoare si mai puternice. Pe durata razboiului din Golf, au existat trei retele si CNN. Acum se adauga Fox News si MSNBC. Unii directori de retele refuza sa dezvaluie detalii legate de echipamente, temandu-se de competitori. Mai multe retele si-au cladit studiouri in Kuweit City pentru a transmite pe durata razboiului, iar echipele acestora s-au stabilit aici de luni de zile. Desi retelele nu fac dezvaluiri cu privire la bugetele necesare realizarii unor astfel de transmisiuni, se asteapta ca acestea sa fie mai mari in comparatie cu cele alocate in cazul conflictelor anterioare. Directorii sunt hotarati sa cheltuiasca oricat ar fi nevoie.
Unii se tem ca circuitele ar putea deveni supraincarcate. “Am discutat cu Inmarsat si ne-au asigurat ca pot controla traficul,” a declarat un oficial al CBS. Totusi, CBS isi va rezerva spatiu pe alti sateliti. “Problema este ca exista un numar finit de canale disponibile”.
Geoana: Relatiile diplomatice romano-irakiene nu sunt intrerupte
Ministrul de externe Mircea Geoana a declarat, ieri, ca ambasadorul Irakului la Bucuresti a fost rechemat pentru consultari si ca aceasta situatie nu este similara cu intreruperea relatiilor diplomatice intre Romania si statul irakian. “Nu este vorba de intreruperea relatiilor diplomatice. Este vorba de rechemarea ambasadorului irakian pentru consultari. Este un element normal, dar serios, in practica diplomatiei”, a precizat Geoana.
Geoana a apreciat ca “modul in care ambasadorul irakian a abuzat de pozitia sa diplomatica aici, la Bucuresti, probabil ca a dat de gandit autoritatilor de la Bagdad cand au luat aceasta decizie”.
El a mai spus ca rechemarea ambasadorului irakian pentru consultari este o practica diplomatica care “survine atunci cand sunt elemente mai importante pe agenda bilaterala”.
Irakul a decis sa isi recheme ambasadorul din Romania, acuzand fortele de securitate de la Bucuresti ca au incercat sa il racoleze de diplomatul irakian, a anuntat, sambata, Ministerul irakian de Externe, citat de AFP.
Un comunicat al purtatorului de cuvant al Ministerului irakian de Externe afirma ca diplomatul Saad Majid a fost convocat in data de 10 martie la sediul Ministerului roman de Externe, unde un responsabil al serviciilor secrete i-a propus “sa isi tradeze tara”.
In urma acestui incident, seful diplomatiei irakiene, Naji Sabri, “i-a adresat o scrisoare de protest omologului sau roman, in care i-a cerut acestuia o explicatie pentru acest comportament josnic”, a adaugat purtatorul de cuvant.
“Ministerul Afacerilor Externe a decis, de asemenea, sa il recheme pe ambasadorul Irakului in Romania, pentru a protesta fata de acest comportament”, a adaugat el.
George W. Bush: “Urmeaza zile cruciale pentru lume”
“Urmeaza zile cruciale pentru lume (…) Maine (ieri – n. red.) va fi momentul adevarului”. Tonul presedintelui american George W. Bush, care a rostit aceste fraze, la finalul “consiliului de razboi” din insulele Azore nu lasa loc de prea multe interpretari. Consiliul de Securitate al ONU a primit, din partea lui Bush, un ultimatum de 24 de ore pentru a decide in privinta razboiului. Potrivit CNN, daca Consiliul, care s-a reunit de urgenta aseara, nu va autoriza folosirea fortei, SUA si aliatii sai vor actiona in afara mandatului Consiliului. La inchiderea editiei sedinta Consiliului era abia la inceput iar rezultatul era asteptat dupa miezul noptii, ora Romaniei.
“Urmeaza zile cruciale pentru lume. Luni (ieri – n. red.) vom sti daca o solutie diplomatica este inca posibila pentru Irak. (…) Irakul se va dezarma sau va fi dezarmat” a declarat duminica seara liderul de la Casa Alba. “Multe tari s-au angajat in favoarea pacii si securitatii, acum ele trebuie sa demonstreze acele angajamente in singurul fel posibil, prin sprijinirea dezarmarii imediate si neconditionate a lui Saddam Hussein”, a adaugat presedintrele.
La randul sau premierul britanic Tony Blair a cerut “fixarea (in cadrul ONU – n. red.) unui ultimatum clar care sa permita utilizarea fortei. El a explicat necesitatea unui astfel de demers afirmand ca “fara un ultimatum care sa autorizeze recurgerea la forta in cazul neconformarii, prelungirea discutiilor inseamna doar o prelungire a impasului”.
Blair, a somat Franta, varful de lance al partizanilor pacii, “sa decida in cursul noptii (de duminica spre luni – n. red.)” daca va accepta sau nu rezolutia care sa cuprinda acest ultimatum.
Amenintand cu folosirea dreptului de veto in Consiliul de Securitate, “Franta a pus cartile pe masa” a apreciat, la randul sau, presedintele american. Parisul a amenintat, din nou, duminica, cu folosirea dreptului de veto la ONU si a cerut continuarea inspectiilor cu inca o luna sau doua, cerere respinsa de SUA. Secretarul de stat Colin Powell a amenintat Franta ca isi va deteriora relatiile cu Washingtonul daca nu isI va schimba pozitia. Presedintele Frantei Jacques Chirac s-a vazut pus in pozitia de a se apara de acuzatiile venite din partea americanilor potrivit carora pozitia Parisului este determinata de “prietenia” dintre Chirac si Saddam Hussein si de interesele sale economice. Chirac a declarat ca nu s-a intalnit cu Saddam “de la mijlocul anilor ’70”, cand “toata lumea avea cu acesta “relatii excelente”. In opinia Washingtonului, care incearca sa atribuie Parisului blocajul diplomatic din cadrul ONU, reticentele autoritatilor franceze slabesc unitatea comunitatii internationale si incurajeaza Bagdadul sa nu se dezarmeze. New York Times a acuzat, saptamana trecuta Parisul, pentru un presupus trafic de arme intre intreprinderi franceze si Irak. Franta actioneaza ca un “inamic” al Statelor Unite si ar trebui tratata in consecinta, a declarat, la randul sau, presedintele subcomisiei pentru relatii internationale din cadrul Camerei Reprezentantilor, republicanul Douglas Bereuter. Ministrul de externe Dominique de Villepin a declarat ca “Irakul nu reprezinta decat 0,3% din comertul exterior al Frantei”. “Franta cumpara 8% din petrolul irakian, in timp ce americanii cumpara 40%”, a declarat el.
In ciuda insistenelor si a presiunilor liderilor celor trei tari favorabile razboiului, comunitatea internationala era, ieri, inainte de sedinta istorica a Consiliului de Securitate, profund divizata. Alaturi de Franta, dintre membrii permanenti ai Consiliului de Securitate, Rusia ameninta si ea cu folosirea dreptului de veto in vreme ce China, desi respingea rezolutia nu precizaze cum va vota in Consiliul de Securitate
Secretarul de stat Colin Powell a cerut ziaristilor si inspectorilor ONU sa paraseasca Irakul pentru a nu fi luati ostateci de regimul de la Bagdad ceea ce indica faptul ca razboiul este iminent.
Razboiul – efect de domino, in lumea politica
Reactiile liderilor mondiali s-au inmultit si s-au diversificat, ieri, cu cateva ore inaintea de declaratiile presedintelui american pe tema declansarii razboiului in Irak.
@”Este un prim pas catre o lume multipolara”, declara cu satisfactie presedintele Vladimir Putin, comentand la Paris semnarea, la 10 februarie, a declaratiei tripartite franco-germano-ruse impotriva razboiului.
Obiectivul general al diplomatiei ruse este crearea unui sistem de relatii internationale care sa nu fie dominat complet de invingatorul din Razboiul Rece, Statele Unite, si care sa le lase celorlalte puteri nucleare o marja de manevra si posibilitatea de a influenta Washingtonul. In aceste conditii, un razboi impus si castigat de Statele Unite nu ar corespunde dorintelor Rusiei.
@ Actele de revolta ale adversarilor lui Saddam Hussein s-au inmultit in Irak, in ultimele zile, acestia sabotand reteaua de cai ferate si cerand chiar demisia presedintelui irakian. Cel mai important act de sabotaj a avut loc la o distanta de circa 40 de kilometri de orasul Mossul (nord), unde membrii opozitiei irakiene au aruncat in aer o portiune de cale ferata de pe traseul Mossul-Bagdad, provocand deraierea unui tren.
@ Partizan convins al razboiului in Irak, guvernul israelian condus de Ariel Sharon se asteapta ca acest conflict sa determine inlaturarea din functie a lui Yasser Arafat si sa favorizeze impunerea unei noi conduceri palestiniene, mult mai maleabile.
De asemenea, autoritatile israeliene mizeaza pe o reactie in lant care ar determina o schimbare a situatiei la nivel regional in favoarea Israelului. “Indepartarea de la putere a lui Saddam Hussein si o schimbare de regim in Irak ar putea avea un efect de domino in intreaga lume araba, din Africa de Nord pana in Golf”, scria, recent, analistul Gerald Steinberg.
@ Presedintele irakian, Saddam Hussein, a recunoscut, ieri, pentru prima data, ca tara sa a detinut, in trecut, arme de distrugere in masa, dar si-a distrus stocurile, a anuntat postul de televiziune al tineretului irakian, condus de fiul liderului de la Bagdad, Udai.
@ Majoritatea tarilor lumii si-au retras diplomatii din Irak si au recomandat propriilor cetateni sa paraseasca zona. Rusia, China sau Japonia au facut, ieri, astfel de recomandari. Grecia a anuntat ca isi va rechema diplomatii miercuri. Polonia a anuntat ca nu-si va inchide ambasada.
Misiunea ONU pentru Irak si Kuwait a inceput, ieri, evacuarea. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, urma sa anunte aseara, personal, daca inspectorii pentru dezarmare vor fi retrasi din Irak.
@Ministrul francez de Externe, Dominique de Villepin, a cerut, ieri, statelor care sustin un razboi impotriva Irakului sa isi asume responsabilitatea si sa spuna lumii. “Cei care cred ca optiunea razboiului este cea mai buna sa isi asume responsabilitatea si sa spuna lumii”, a declarat de Villepin.
@ Ministrul britanic pentru relatia cu Parlamentul, Robin Cook, si-a prezentat demisia din Guvernul de la Londra, ca urmare a dezacordului cu politica privind Irakul a premierului Tony Blair.
Rudele lui Saddam fac legea in Irak
“Cand inamicul va declansa razboiul va trebui sa stie ca aceasta confruntare va incepe peste tot sub soare, la scara globala”. Amenintarea cu mondializarea conflictului a fost prima reactie a lui Saddam Hussein, dupa summitul partizanilor razboiului din Insulele Azore. Incercand sa faca fata cat mai bine unui eventual conflict Hussein a dispus, la sfarsitul saptamanii trecute, impartirea tarii in patru zone de razboi, conducerea acestora fiind incredintata rudelor sale, fii si veri. De fapt, intreg Irakul este condus cu mana forte de un grup restrans de persoane dedicate trup si suflet dictatorului de la Bagdad.
QUSAI SADDAM HUSSEIN: fiul cel mic al presedintelui irakian s-a nascut in 1966. Este considerat un posibil succesor al tatalui sau, in special dupa ce a fost numit, in mai 2001, la conducerea Partidului Baas, aflat la putere. Consiliul de Comandament al Revolutiei (CCR – cea mai inalta instanta conducatoare din Irak), a decis, saptamana trecuta, sa treaca sub comanda sa regiunea centrala a tarii, care include si Bagdadul.
UDAI SADDAM HUSSEIN: fiul cel mare al presedintelui Udai are 39 de ani. In 1996, el a fost tinta unui atentat esuat. In prezent, conduce o unitate militara de elita si mai multe institutii de presa: un canal de televiziune pentru tineri si cotidianul Babel.
EZZAT IBRAHIM: In varsta de 61 de ani, Ezzat este numarul doi in ierarhia ocupand functia de vicepresedinte CCR. Dupa razboiul din Golf, Saddam Hussein nu a mai parasit Irakul iar Ezzat a reprezentat oficial Bagdadul la summiturile arabe si islamice. Lui I-a fost incredintata comanda regiunii de nord.
TAHA YASSIN RAMADAN: Este vicepresedinte al Irakului din 1991 si participa la adoptarea tuturor deciziilor importante ale regimului.
ALI HASSAN AL-MAJID: Var al presedintelui irakian si un influent membru al CCR lui I-a fost incredintata comanda regiunii de sud. Kurzii il numesc “Chemical Ali”, pentru ca a condus fortele irakiene care au lansat un atac cu gaz chimic asupra orasului kurd Halabja in 1988.
TAREK AZIZ: Unul dinre cei mai cunoscuti oameni ai regimului de la Bagdad, a fost numit vicepremier din 1991, dupa o lunga perioada in care a ocupat functia de ministru de Externe. Mesager fidel al lui Saddam Hussein, Tarek Aziz este crestin si are 67 de ani. Aziz vorbeste foarte bine limba engleza ceea ce i-a permis sa prezinte pozitia Irakului in fata presei internationale.
Irakul sustine ca isi va zdrobi adversarii in cazul unui razboi insa expertii militari considera ca, dupa infrangerea in razboiul din Golf si dupa 13 ani de sanctiuni economice impuse Bagdadului, armata irakiana, altadata aflata pe locul patru in lume, si-a redus redus efectivele la jumatate, in vreme ce moralul trupelor este la pamAâsnt. Un studiu realizat de centrul american de analiza militara GlobalSecurity.org estimeaza efectivele irakiene la circa 400.000 de oameni. Conform presei americane si britanice, aproximativ 75% dintre soldatii irakieni nu vor fi capabili sa intre in lupta. Pregatiti sa dezerteze in bloc, soldatii din armata regulata nu au fost prea mult luati in calcul in planurile de razboi irakiene. In schimb, cei aproximativ 100.000 de membri ai Garzii Republicane si ai Garzii Republicane Speciale, unitati de elita ale regimului, reprezinta o adevarata forta. Bine platiti, antrenati si echipati, ei sunt cunoscuti pentru loialitatea fata de Saddam Hussein.
Luand in calcul faptul ca Hussein a invatat din greselile comise in razboiului din Golf, cand si-a supraestimat forta, expertii se asteapta ca liderul de la Bagdad sa isi desfasoare trupele in jurul Capitalei si in zona orasului sau natal Tikrit. Scopul acestei strategii ar fi atragerea fortelor americane si britanice in orase, unde locuitorii sunt pregatiti pentru actiuni de gherila urbana. Inainte de a ajunge la Bagdad, trupele americane vor avea de traversat cei 500 de kilometri care separa frontiera kuwaitiana de capitala irakiana. Acest lucru va reprezenta un test dur pentru logistica americana, deoarece Saddam Hussein ar putea distruge barajele peste Eufrat si Tigru pentru a inunda terenurile si a-i obliga pe genistii americani sa construiasca poduri.
Datoria irakiana se scumpeste, semn ca investitorii mizeaza pe caderea lui Saddam
In timp ce unii investitori se pregatesc de razboi acumuland cele mai sigure obligatiuni guvernamentale americane, Michael Lambert este interesat de Irak. Fondul lui de investitii cu sediul in Bermuda, Emergent Alternative Fund a cumparat in ultimul an creante pentru 6 milioane de dolari din datoria neplatita a Irakului.
La granita irakiana se afla 265.000 de soldati americani si britanici iar presedintele George W. Bush si aliatii sai solicita indepartarea lui Saddam Hussein din fruntea tarii. Intre timp, investitorii cumpara creante la datoria Irakului la un pret dublu fata de cel de acum sase luni, desi nu s-a platit nimic din aceasta datorie in decursul celor zece ani de sanctiuni impuse de Natiunile Unite.
16 centi pentru un dolar
Unii manageri de fonduri care investesc in titluri cu risc sporit pentru investitorii bogati sunt atat de increzatori ca Irak isi va plati datoriile incat accepta sa plateasca acum 16 centi pentru un dolar din datorie. In luna septembrie a anului trecut, cele 11 miliarde de dolari care erau pe piata, din datoria totala de 62 miliarde de dolari a Irakului, se tranzactionau la cursul de 8 centi pentru un dolar.
“Acesti oameni vor avea mijloacele ca sa plateasca. Statele Unite va aloca resurse semnificative pentru a dezvolta in Irak structuri economice puternice”, a spus Michael Lambert, care administreaza fonduri de 45 de milioane de dolari.
J.P. Morgan Chase, BNP Paribas si Commerzbank s-au numarat printre bancile care au acordat imprumuturi regimului de la Bagdad in anii ’80, care a transformat o tara care se afla pe locul doi mondial la rezerve de petrol, intr-o tara care este pe locul doi la datorii pe cap de locuitor.
Irak, mai bine decat United Airlines
Investitorii pariaza acum ca este mai probabil ca Irak-ul sa-si plateasca datoriile decat United Airlines, a doua mare companie de transport a lumii, ale carei obligatiuni neachitate se tranzactioneaza la 12 centi pe dolar.
Tranzactiile cu creante la datoria Irakului fac parte dintr-o piata globala de 51 miliarde de dolari care insumeaza titluri de credit nerambursate de la 11 natiuni care se confrunta cu embargouri comerciale impuse de Statele Unite, cum ar fi Cuba, Koreea de Nord si Libia. Sanctiunile interzic companiilor americane sa cumpere astfel de titluri, asa incat creantele sunt tranzactionate intre companiile din Europa sau din alte parti ale lumii care nu sunt afectate de catre embargouri.
Preturile ar putea sa creasca si mai mult daca un guvern irakian aliat Statelor Unite inlocuieste regimul lui Saddam, sunt de parere investitorii. In 1991, cand Vietnamul inca se mai afla sub sanctiunile Statelor Unite, creantele asupra imprumuturilor bancare nerambursate ale tarii se tranzactionau la numai 4 centi pe dolar. Cand Statele Unite si-au ridicat embargo-ul cinci ani mai tarziu pretul creantelor a ajuns la peste 80 de centi pentru un dolar.
Bocanci si tutun
Imprumuturile acordate de catre bancile straine au ajutat armata irakiana la inceputul anilor ’80 sa cumpere o serie de bunuri variind de la bocanci la tutun, timp in care Saddam Hussein s-a razboit timp de opt ani cu Iranul dupa revolutia islamica de la Teheran, fara ca Statele Unite sa obiecteze.
Pentru bancile creditoare, perspectiva razboiului creaza un activ in afara imprumuturilor pe care multe l-au trecut deja pe cheltuieli cu mult timp in urma. Commerzbank a declarat ca intentioneaza sa-si vanda cota detinuta la imprumutul din 1983. “Am luat in consideratie o astfel de vanzare insa ea depinde destul de mult de conditiile pietei, adica de preturi si existenta de lichiditati”, a spus Peter Pietsch, purtator de cuvant al Commerzbank.
Alte banci au declarat ca nu stiu daca au vandut creantele asupra datoriei irakiene sau daca inca mai au drepturi asupra lor.
“Divizia internationala care s-a ocupat de acest imprumut a fost desfiintata acum cativa ani”, a spus Paul Marriage, purtator de cuvant al bancii Standard Chartered din Londra care a creditat Irakul in 1983. “Nu putem sa spunem daca mai avem drepturi de creanta sau nu”, a adaugat Marriage.
Purtatorul de cuvant al bancii americane J.P. Morgan a refuzat sa ofere comentarii. Jonathan Mullen, directorul departamentului de relatii publice al BNP din Londra a spus ca nu a reusit sa gaseasca nici un document cu privire la imprumut.
2.600 de dolari pe locuitor
Irak are o datorie externa de 2.600$ pe cap de locuitor, plasandu-se pe locul doi dupa Argentina a carei datorie este de 4.189$ pe cap de locuitor, conform datelor furnizate de CIA.
Deja Irakul aloca 28% din veniturile realizate din vanzarea petrolului, pentru a plati daune de razboi de cel putin 34 miliarde de dolari, in urma atacului asupra Kuweitului din 1990. Vanzarea petrolului irakian se desfasoara conform unui program administrat de Natiunile Unite.
Pentru multi dintre cei care investesc in creantele irakiene un risc si mai mare il reprezinta reactia clientilor lor, in mod special cei din Statele Unite. Desi cumparatorii de creante platesc altor banci si nu guvernului lui Saddam mizand pe indepartarea lui, titlurile de credit irakiene sunt interzise in Statele Unite.
“Este ilegal sa tranzactionezi obligatiuni irakiene in SUA deoarece asta inseamna comert cu un produs fata de care guvernul Irakului are un interes”, a spus Tony Fratto, purtator de cuvant al Departamentului de Trezorerie.
Aceste reguli restrictioneaza si activitatea unor manageri de fonduri din Europa ai caror clienti americani nu doresc sa fie asociati cu companii care detin creante la datoria Irakului.
Investitorii americani vor cumpara creante de la detinatori privati si creditori guvernamentali din momentul in care sanctiunile vor fi ridicate, sunt de parere posesorii de astfel de titluri de credit. Ei cantaresc intre perspectiva de a castiga dublu si riscul de a pierde totul. Investitorii au tendinta sa isi constituie un portofoliu de creante fata de datoria mai multor tari aflate sub embargou, mizand pe probabilitatea ca cel putin una din tari are sanse sa-i fie ridicate sanctiunile.
Fondul lui Michael Lambert detine si creante la datoria Cubei in speranta ca relatiile cu Statele Unite vor fi restabilite dupa ce la conducerea tarii va ajunge un nou leader.
O tara ruinata dupa trei razboaie si sanctiuni dure
Oricare ar fi deznodamantul unui conflict in Irak, invingatorul va avea de guvernat o tara ruinata dupa trei razboaie purtate in mai putin de 30 de ani si de 13 ani de sanctiuni internationale, cele mai dure din istoria acestei tari, sustin expertii, citati de AFP.
“Irakul va fi, dupa toate probabilitatile, un camp de ruine”, apreciaza Hans Von Sponeck, care a demisionat, in 2000, din functia de coordonator al actiunilor umanitare ONU in Irak, in semn de protest fata de efectul devastator al sanctiunilor.
Expertii care au participat la recentele conferinte de la Londra si Washington au estimat costurile reconstructiei Irakului la o suma cuprinsa intre 25 si 100 de miliarde de dolari, fara sa ia in calcul pagubele care vor fi produse intr-un nou razboi.
In privinta celor 25 de milioane de irakieni, nu s-a putut face nici o estimare a costurilor reabilitarii unei societati care a ajuns la limita saraciei absolute. “Independent de razboi, consecintele sanctiunilor se vor face simtite inca multi ani, iar reconstructia sistemului social va necesita 15-20 de ani”, afirma Von Sponeck. “Aceeasi perioada va fi necesara si pentru a readuce in stare de functionare sistemul educativ de calitate care exista inainte de razboiul din Golf din 1991”, a adaugat fostul responsabil ONU, de nationalitate germana.
Natiunile Unite au atras atentia in legatura cu prabusirea fragilului sistem de supravietuire bazat pe distribuirea alimentelor de catre stat, in caz de razboi. Rapoartele organizatiilor umanitare raman dureroase, in ciuda aplicarii, din 1996, a programului “petrol contra hrana”, care si-a propus atenuarea efectelor sanctiunilor asupra civililor.
Potrivit unei anchete realizate de UNICEF in 2001, in centrul si sudul Irakului, zone aflate sub control guvernamental, aproximativ o treime dintre copii sufera de malnutritie cronica, iar rata de incidenta a bolilor in randul copiilor continua “sa fie crescuta, in mod alarmant”.
“Peste 50% dintre scoli sunt improprii pentru educatie si infrastructurile de baza, precum distribuirea apei apa si sistemele sanitare, continua sa se degradeze. Acesti factori contribuie la inregistrarea unui nivel foarte ridicat al mortalitatii infantile, de 131 la mie”, se arata in raport.
Potrivit documentului, “guvernul irakian recunoaste in prezent ca cel putin 23% dintre copii de varsta scolara nu frecventeaza scoala si muncesc pentru a participa la veniturile familiei”.
In cursul celor mai grei ani de sanctiuni, in 1993, Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor a scazut la 13 dolari pe an, sustine Sabri al-Saadi, un fost responsabil in Ministerul irakian al Planificarii. Comparativ, in 1980 PIB pe cap de locuitor era, in Irak, de 2.000 de dolari, fata de preturile actuale, a afirmat el. In 2000, aceasta valoare a urcat pana la 289 de dolari, dar ramane sub nivelul de 360 de dolari care reprezinta pragul saraciei, plasand Irakul printre statele cel mai putin dezvoltate de pe planeta.
Principalul atu pentru reconstructia tarii ar fi bogatia sa petroliera si “birocratia sa competenta si profesionala”, a apreciat un economist independent egiptean. “Prioritatea ar fi refacerea sectorului petrolier, pentru finantarea reconstructiei, care ar trebui sa se concentreze in special asupra infrastructurilor de baza”, a adaugat el.
Pe termen mai lung, guvernul ar putea sa se ocupe de reabilitarea industriei si agriculturii, sectoare care au un viitor promitator, Irakul dispunand de resurse de apa importante. Veniturile din petrol nu pot depasi, totusi, 20 de miliarde de dolari pe an, ceea ce va face necesara contributia internationala la dezvoltarea tarii si stergerea datoriei externe.
Opozitia irakiana a cerut deja ca viitorul regim sa fie scutit de plata a 100 de miliarde de dolari, reprezentand reparatii de razboi datorate Iranului, precum si de achitarea a 70 de miliarde de dolari pentru victimele ocupatiei Kuweitului.
Un gigant sub embargo international
Irakul se situeaza pe locul doi in lume din punct de vedere al rezervelor de petrol, dar se afla sub embargoul impus de ONU dupa invadarea Kuwaitului in 1990 si nu poate exporta titei decat sub control international in cadrul programului “petrol contra hrana”.
Rezervele petroliere declarate ale Irakului sunt estimate la aproximativ 112,5 miliarde de barili, in 84 de zacaminte. Irakul este a doua tara din lume, dupa Arabia Saudita, ale carei rezerve sunt evaluate la 261 de miliarde de barili.
Nivelul actual al productiei este de 2,8 milioane de barili pe zi, in conditiile in care in 1990 productia zilnica era de 3,5 milioane de barili pe zi. Cota OPEC in 1990 se ridica la 3,14 milioane de barili pe zi.
In momentul in care vor fi ridicate sanctiunile, Irakul intentioneaza sa ajunga la o capacitate de productie de 6 milioane de barili pe zi, prin exploatarea unor noi zacaminte si reinnoirea infrastructurilor. Investitiile necesare, in majoritate din partea unor firme straine, sunt estimate la 30 de miliarde de dolari.
Capacitatea de export a Irakului este situata intre 1,6 si 2,3 milioane de barili pe zi, comparativ cu 1990, cand exporturile zilnice se ridicau la 2,5 milioane de barili pe zi.
Irakul doreste sa ajunga din nou la nivelul exporturilor din 1990, imediat ce ii vor fi livrate piesele de schimb comandate in cadrul programului “petrol contra hrana”.
Exporturile din Irak, controlate de ONU, tranziteaza zona Mina al-Bakr spre Golf si portul turc Ceyhan de la Mediterana, singurele doua terminale autorizate de Natiunile Unite. Pana in 1990, exporturile erau efectuate si prin oleoductul care leaga Irakul de Arabia Saudita; un alt oleoduct, care asigura legatura Irak – Siria, a fost inchis in 1982, dar Bagdadul si Damascul intentioneaza sa il reactiveze.
In virtutea unei derogari facute de ONU, Irakul exporta in Iordania, cu camioane-cisterna, circa 4 milioane de tone de titei si un milion de tone de produse rafinate pe an, la preturi preferentiale. De asemenea, intre Bagdad si Amman sunt purtate negocieri pentru construirea unui oleoduct intre cele doua tari.
Irakul a ajuns, treptat, la capacitatea de rafinare dinainte de 1990, adica 570.000 de barili pe zi, in urma transferului unor piese de schimb de la rafinariile mici catre centrele mai mari. Cele mai importante rafinarii se afla la Kirkuk, Qaiyarah si Baji, in nord, Hadditha, in est, la Bassorah, in est, si la Daourah, in centru, in apropiere de Bagdad.
Raidurile masive ale aviatiei americane si britanice din decembrie 1998 au distrus rafinaria Bassorah, dar instalatia a fost ulterior reconstruita. Lipsa de piese de schimb si de produse chimice necesare rafinarii a provocat deteriorarea calitatii produselor distilate irakiene, care nu mai corespunde normelor mondiale actuale.
In baza sanctiunilor impuse de ONU, Irakul nu mai poate exporta petrol decat in cadrul programului “petrol contra hrana”, aplicat din decembrie 1996. De asemenea, exista un acord separat care permite exporturile catre Iordania.
In cadrul acestui program, Irakul vinde, la fiecare sase luni, petrol in valoare medie de 5,2 miliarde de dolari. In ultimii doi ani si jumatate, Irakul a exportat, din diverse motive, cantitati mai mici de petrol decat de obicei.
Turcia primeste motorina irakiana, transportata de camioane-cisterna din zona de nord a Irakului controlata de Bagdad. Natiunile Unite au cunostinta de aceste tranzactii si nu incearca sa le impiedice.
O forta maritima intenationala, condusa de Statele Unite si formata in prezent din nave de razboi americane, britanice, australiene si poloneze, afirma ca a redus volumul traficului ilegal de titei irakian in Golf.
Bancile refuza sa acorde garantii
Tancurile petroliere aflate in portul irakian din golful Mina al-Bakr nu mai pot incarca titei pentru export, intrucat grupurile bancare refuza sa acorde companiilor garantii financiare, inainte de declansarea unui razboi. In acest fel, aproape un milion de barili de petrol ar putea ramane blocati in fiecare zi si pe termen nelimitat in portul Mina.
“Marile grupuri bancare considera ca transportatorii nu au suficient timp la dispozitie ca sa incarce tancurile la Mina al-Bakr si apoi sa ajunga intr-o zona sigura, inainte de lansarea unui atac asupra Irakului”, spun surse din sectorul comercial.
Pe de alta parte, companiile petroliere nu mai incheie contracte cu exportatorii irakieni si nici cu proprietarii de tancuri petroliere, pentru ca nerespectarea orarului de transport le-ar obliga sa plateasca penalitati importante.
Ultimul transport de titei a parasit portul Mina la sfarsitul saptamanii trecute. Alt trei tancuri petroliere cu capacitate foarte mare ar trebui incarcate in jur de 20-25 martie.
In baza programului petrol contra hrana impus de Organizatia Natiunilor Unite (ONU), Irakul poate exporta petrol si prin portul mediteranean Ceyhan. Activitatea din aceasta zona nu a fost, deocamdata, perturbata in mod semnificativ.
O serie de analisti preconizeaza, insa, ca exporturile irakiene de petrol vor fi intrerupte definitiv, dupa ce inspectorii ONU care participa la programul petrol contra hrana vor fi evacuati, in urmatoarele zile.
Aceasta masura ar insemna suspendarea programului umanitar in baza caruia Irakul a primit dreptul de a livra petrol pe pietele internationale, veniturile obtinute fiind utilizate pentru achizitionarea bunurilor necesare populatiei.
Irakul poate exporta zilnic pana la 2,2 milioane de barili de petrol prin cele doua terminale mentionate. De la inceputul anului, cantitatea maxima s-a redus la aproximativ 1,7 milioane de barili pe zi, pentru ca o mare parte din titeiul irakian este exportat ilegal prin Siria sau prin alte locatii din Golf.
Surse din cadrul industriei au adaugat ca infrastructura sectorului de profil s-a deteriorat semnificativ, in ultimii ani.
Principalele banci care acorda credite bancare companiilor de transport petrolier sunt BNP Paribas, Societe Generale si Credit Suisse.
Scenarii privind impactul asupra turismului
Razboiul din Irak va influenta sectorul turistic si de calatorii in 2003, dar impactul va fi diferit in functie de durata conflictului, aria de desfasurare si evolutia negocierilor diplomatice, in cazul unui razboi de scurta durata fiind totusi estimata o crestere de 1,1% a industriei de profil.
Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor (WTTC) a realizat un studiu menit sa evidentieze impactul pe care un eventual razboi in Irak il va avea asupra sectorului turistic in 2003, fiind prevazute doua scenarii posibile in functie de durata razboiului.
Astfel, in cazul unui razboi de scurta durata urmat de solutionarea diplomatica a conflictului, sectorul turistic va reprezenta in acest an 10,2% din produsul intern brut (PIB) la nivel mondial, respectiv 3.527 miliarde dolari. De asemenea, industria va avea 195 milioane de angajati, adica 7,6% din totalul fortei de munca.
Estimarile WTTC prevad ca sectorul turistic si al calatoriilor va reprezenta 11,2% din totalul exporturilor – 1.010 miliarde dolari, 9,6% din capitalul investit la nivel global – 686 miliarde dolari si 3,9% din cheltuielile guvernamentale – 224 miliarde dolari. Studiul arata ca acest sector va inregistra in 2003 o crestere de 1,1%, tinand cont si de impactul inflatiei.
Al doilea scenariu realizat de WTTC evalueaza efectele pe care un razboi de lunga durata le va avea asupra turismului. Astfel, conflictul din Irak ar putea duce la disparitia a trei milioane de locuri de munca si la pierderi de 30 de miliarde de dolari.
“In cazul in care acest scenariu pesimist devine realitate, vom solicita masuri imediate si decisive din partea guvernelor pentru a proteja aceasta industrie foarte importanta la nivel mondial”, a declarat Jean-Claude Baumgarten, presedinte WTTC.
El a precizat ca masurile necesare pleaca de la reducerea taxelor si impozitelor pana la cresterea investitiilor guvernamentale in infrastructura, promovare si asigurarea sigurantei turistilor.
Studiul WTTC arata ca razboiul va afecta atat tarile dezvoltate, cat si pe cele in curs de dezvoltare, chiar daca amploarea efectelor va varia de la stat la stat. Statele Unite ale Americii vor trebui sa faca fata unui adevarat soc, fiind estimata disparitia a 450.000 locuri de munca si reducerea cu 3,7% a contributiei sectorului de turism la formarea produsului intern brut.
In Uniunea Europeana, vor disparea 260.000 de locuri de munca, iar ponderea industriei de turism la produsul intern brut va scadea in medie cu 0,7%, respectiv cu 270 milioane de dolari. Printre tarile cele mai afectate se vor numara Spania, care va inregistra o scadere cu 2,9% a contributiei turismului la formarea PIB, Franta cu 2% si Marea Britanie, cu 1%.