Ceea ce la inceput parea o vaga si indepartata banuiala devine pe zi ce trece o certitudine. Prin alegerea in functia de presedinte al Romåniei, Traian Basescu nu si-a inhibat pasiunea pentru detonarea si intretinerea situatiilor de criza. Dimpotriva, zilele acestea ea e mai vie si mai prezenta decåt oricånd. Presedintele si-a inceput mandatul printr-o criza, declarånd Partidul Umanist o solutie imorala dupa ce, in spiritul eticii celei mai a??purea??, se folosise de sprijinul umanistilor pentru a asigura sustinerea parlamentara a Guvernului D.A. Apoi a urmat o perioada de liniste din care am crezut ca presedintele si-a inteles menirea, aceea de factor de coeziune a societatii, nu de dezbinare a ei, aceea de reper al echilibrului, nu de prim solist al exceselor, aceea de promotor al stabilitatii in societate, nu de initiator al conflictelor. Ultimele doua saptamåni ne-au lamurit insa ca Basescu nu este inca presedinte de tara. El a ramas liderul unui partid de marime medie care viseaza la un rol dominant pe care nu l-a avut niciodata. Påna la urma, Nastase a avut partea lui de adevar cånd a vorbit de cele doua Romånii. Ceea ce constatam acum este ca presedintele guverneaza electoral, doar pentru jumatate de tara : aceea care l-a votat, si nici macar pentru ea in totalitate. De restul se fereste si se comporta ca si cum nu ar exista. Coincidenta sau nu, imi este imposibil sa nu remarc faptul ca presedintele si primul-ministru au lasat de izbeliste Romånia rurala, care nu i-a votat, intr-un moment in care furia naturii a provocat dezastre cumplite. Lipsa de competente constitutionale care sa-i permita sa intervina, invocata de presedinte pentru a-si scuza absenta cu care i-a tratat pe sinistrati, s-a evaporat peste noapte cånd a venit vorba de problema anticipatelor sau de remanierea guvernamentala. S-a ajuns chiar la un comunicat de presa in care liberalii au fost nevoiti sa-i aminteasca public presedintelui faptul ca remanierea guvernului este domeniul exclusiv al primului-ministru.
Am inceput cu sentintele si am lasat special pentru partea a doua a analizei argumentele. Vocatia conflictuala a omului politic Traian Basescu a dat pe dinafara in cel putin 4 situatii de criza declansate si intretinute de presedintele Basescu in ultimele zile: criza anticipatelor, criza Executivului (atacul la Tariceanu), criza politica (decredibilizarea PNL prin cazul Patriciu) si criza relatiei cu presa.
1. Criza anticipatelor. Este o situatie de criza continua declansata inca din ianuarie cånd PUR devenea a??o solutie imoralaa??. Refuzul PNL si al lui Calin Popescu-Tariceanu de a accepta alegerile anticipate a intins la maximum nervii presedintelui care a declarat ultimativ ca asteapta un argument credibil impotriva organizarii de alegeri anticipate. Insistenta cu care solicita presedintele Basescu anticipatele se explica foarte simplu prin lipsa oricaror abilitati ale sale de a negocia si de a construi echilibre. Fiind un om al crizelor, Basescu nu face fata nevoii de diplomatie ceruta de un cabinet de coalitie de interval minimal. Prin urmare, solutia sa este una rationala din punctul sau de vedere pentru ca il scuteste de imensele probleme de imagine pe care le-ar avea cu un guvern de coalitie in care conteaza echilibristica, nu spectacolul omului-ghiulea.
2. Criza Executivului. A fost declansata de Basescu, in contextul unui atac dur la adresa primului-ministru pe motiv ca nu a gestionat cum trebuie problema inundatiilor. Motivatia loviturii aplicate de presedinte este si ea foarte simpla : seful statului avea nevoie de un tap ispasitor pentru a-si acoperi propria pasivitate, iar gafeurul Tariceanu a fost candidatul perfect pentru acest rol. Urmarile insa au fost foarte clare. Guvernul a pierdut din credibilitate, in timp ce a??autoritarula?? Basescu a mai marcat o data la capitolul imagine.
3. Criza politica Рdecredibilizarea liberalilor. Deocamdata nu este foarte clar cine se afla in spatele retinerii lui Patriciu. Unele informatii de pe piata sugereaza ca ar fi vorba despre Talpes. In acelasi timp insa, este greu de crezut ca Parchetul ar fi actionat fara stirea Controcenilor. In schimb, din punctul de vedere al consecintelor putem vorbi in certitudini. PNL a primit eticheta de partid corupt, ceea ce face ca PD sa ram̴na singura formatiune politica imaculata a coalitiei aflate la putere. Si daca mai adaugam saltul PD in dreapta spectrului politic prin adoptarea doctrinei populare, lucrurile capata contur: decredibilizarea liberalilor devine primul pas al pregatirii terenului pentru ridicarea electorala a PD (at̴t cu ce-i ram̴ne din st̴nga, c̴t si cu halca din dreapta smulsa liberalilor).
4. Criza relatiei cu presa. Puterea politica nu s-a inteles niciodata prea bine cu presa. Nici in democratii cu traditie si nici la noi. Dar, dupa momentul mineriadelor din 1990 parca niciodata nu am vazut sustinatori ai puterii si ai presedintelui care sa ceara cu atåta vehementa, asa cum s-a intåmplat saptamåna aceasta, blocarea aparitiei unor jurnalisti critici la adresa presedintelui. Atacurile necontrolate ale lui Basescu la adresa unor ziaristi de prestigiu incita la o violenta verbala fara precedent si sunt foarte periculoase daca ne gåndim ca acelasi Basescu spunea in urma cu doar cåteva luni, in discursul din seara victoriei, ca cine ia libertatea presei ia libertatea poporului. Criza relatiei puterii cu presa este doar ultima dovada, cronologic vorbind, a faptului ca presedintele tarii e nascut in zodia conflictului si se hraneste politic din crize.
Riscul major pentru Romånia, in cazul in care Basescu va persevera, este ca societatea in ansamlul ei sa fie aruncata in criza generalizata. Dezbinarea, ura dintre categorii sociale, incråncenarea, excesele si extremismele au in acest moment poarta larg deschisa. Sa speram ca cineva, poate chiar presedintele, se va trezi si va inchide aceasta usa la timp.
Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
remus.stefureac@zf.ro
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.