O veste extraordinară: la Bruxelles este deschisă o expoziție personală, monografică, reprezentativă Nicolae Grigorescu – L’Age de l’Impressionnisme en Roumanie. Nicolae Grigorescu (1838-1907). Și să privim una dintre picturile “de export”: O floare între flori Mille Millet. Este o imagine copleșitoare așa cum mai sunt și altele în expoziție, care relevă un Grigorescu de o sensibilitate copleșitoare, un pictor de un talent exemplar, o imagine superbă dintr-o Românie pentru care oricine tresaltă de fericire dacă o mai regăsește cumva și astăzi. La Hôtel de Ville de Bruxelles sunt expuse până pe 15 ianuarie 70 de picturi și 20 de lucrări de grafică din patrimoniul Muzeului Național, opere care sunt alese pentru a scoate în evidență modernitatea dar și spiritul național al pictorului.
Între timp, în țară Grigorescu ajunge la licitații cu picturi de palmares mediu, cu prețuri din ce în ce mai mici la adjudecare… Nici evaluările nu au urcat decât până la 80.000 de euro în cazul celei mai optimiste lucrări: “Portretul unui evreu galițian” pentru care ciocanul a căzut la doar 52.500 euro de fapt. Ștacheta a fost ridicată doar de două țărăncuțe, portrete specifice, lucrate în serie, “Țărăncuță cu fuior” și “Țărăncuță din Muscel”, adjudecate cu 85.000 respectiv, 80.000 de euro. Apoi au fost merele păstrate o vreme chiar de soția pictorului, “Natură statică cu mere roșii” care au urcat la 23.000 de euro. O compoziție interesantă a ajuns până la 28.000 de euro doar, o imagine panoramică a unui târg, cel de la Rucăr, o pictură reprodusă și în Calendarul Minervei în 1909 și care a circulat prin colecții celebre…
Prețurile pentru Grigorescu au coborât până la 19.000 de euro, pentru “Ghiocel”, portretul imediat, perfect echilibrat, plin de vitalitate și naturalețe al unui bou…
De la “O floare între flori” la “Ghiocel” se poate descifra talentul lui Grigorescu de a impune de fapt mai multe Românii. Iar licitațiile de artă, dincolo de faptul că sunt construite spre profitul direct al caselor care le organizează, aduc în memoria colectivă și un fragmentarium al mai multor Românii așa cum le-au format românii cu educația și vocația lor diversă. România postmodernă în “Castelul din Carpați” imaginat de subREAL, ori în scaunul “țepos” al lui Romul Nuțiu intitulat “Design inconfortabil”.
Eleganța memorabilă a unei banchete în stil Empire, decorată cu capete de ogar, a fost importată direct din Franța, dar un scaun baston purtat la partidele de vânătoare era fabricat special de ateliere autohtone, precum și un Gheridon pentru picnic, ambele din prima parte a secoului XX. Scaunele și fotoliile artiștilor au fost modelate și de multele povești de atelier. “Femeie în verde pe fotoliu albastru” pictată de Pallady, ori “Nudul dormind” al lui Petrașcu descriu intimități, comodități, momente casnice poate dintr-o Românie burgheză și urbană. Și ce liniște complice, singurătate melancolică, cochetărie nedefinită poartă fololiul lui Petrașcu așa cum apare în “Interior din atelierul artistului”… Colecționarii au ales fiecare un fragment din România care le-a plăcut mai mult. Care Românie le place de fapt?!
artalicitata.blogspot.com