Dezvaluirile facute de excelenta emisiune TV de investigatii si anchete sub acoperire “Martorii” n-au starnit atata scandal ca fotografiile cu roscata Bebelusa a Carcotasilor. ~sta e felul pervers in care publicul romanesc se vrea posedat de o presa pe care o merita cu varf si indesat. Si asta pentru ca, se pare, dezvaluirea si expunerea pornografica a sexualitatii vedetelor e mai tare decat orice caz de coruptie, decat crimele, violurile, furturile, fraudele politice etc.
Se pare ca gadgeturile astea din zona internet-computere-camere microscopice sunt niste jucarii care ii entuziasmeaza atat de tare pe romani, incat ei isi pierd controlul in folosirea lor. In aceasta zona, morala si fair play-ul dispar in concurenta cu bucuria oferita de posiblitatile “gadgeturi”-lor. Iar presa devine tot mai mult o elita inchisa, oculta, un stat in stat, cu propriile lui legi. De prost gust in toata aceasta afacere este faptul ca anumiti asa-zisi jurnalisti se cred mai presus de orice lege si limita, orbiti de aparenta lor putere.
Dar presa este si exponentul unei mentalitati care isi aroga dreptul de a aboli orice norme cand vine vorba de a privi, fraudulos, pe gaura cheii, in paturile vedetelor.
Intr-o tara care se pare ca este de acord cu alocarea a doua sute de milioane de dolari pentru construirea celei de-a doua Case a Poporului, in varianta religioasa – Catedrala Mantuirii Neamului -, aceeasi opinie publica hraneste cu cererea ei vorace o presa care aboleste legile moralei. Omul este liber sa faca in dormitorul lui absolut ce vrea, atata vreme cat este matur, constient si in deplinatatea capacitatilor mintale, iar actul este asumat reciproc. Orice manual de sexologie afirma asta. Sexualitatea devine pornografie atunci cand e exportata in spatiul public si expusa. Daca acest export se face fraudulos, fara acordul protagonistilor, atunci cred eu ca, in afara de legile moralei, ar trebui sa se considere incalcate si niste norme ale societatii care, din pacate, nu sunt legiferate.
Daca Roxana ar fi avut anterior o cariera publica de actrita porno, atunci gestul ziarului de a publica imagini ar fi fost justificat. Dar, in acest caz, ziarul a facut negot cu o marfa furata. Cineva i-a furat Roxanei imaginile si le-a dat drumul in spatiul public. Ar trebui sa avem o lege care sa transforme acest lucru intr-o infractiune. Atunci ar fi fost anchetati si cei care l-au urmarit pe Andrei Gheorghe.
Roxana activa in domeniul presei TV. Era o colega si a celor de la Libertatea. O colega a noastra, a jurnalistilor. De ce spiritul de colegialitate n-a mai functionat in acest caz? Principiile morale au cedat in fata uriasei presiuni a banilor incasati din vanzarea unui tiraj cat mai mare, calcandu-se astfel pe cadavre.
Nu cred ca presa trebuie sa satisfaca oricum si fara limite toate posibilele gusturi – oricat de perverse – ale unei audiente, sapand tot mai adanc in straturile abjectiei umane. Presa mai trebuie sa si educe. Si omisiunea este o foarte buna forma de critica.
Sa o luam acum gazetareste. Era dezvaluirea vietii sexuale private a Roxanei o stire de interes national sau local? Nu.
Articolul putea fi facut in multe alte feluri si fara publicarea fotografiilor furate si difuzate pe internet. Nu foarte multi romani au calculatoare si acces la internet. Cred ca acest caz ar fi trebuit sa ramana la nivel de internet, sa-l regleze opinia publica. Care opinie n-ar fi avut cum sa transfere imaginile in spatiul public. Ca sa vezi niste fotografii pe internet trebuie sa faci o multime de operatiuni si trebuie sa platesti. Ca sa vezi imaginile intr-un ziar de mare tiraj, cotidian, poti chiar sa nu platesti nimic. O data cumparat, el poate fi dat din mana in mana si citit de mii de oameni.
Pentru jurnalistii de la Libertatea, Roxana a incetat sa existe ca fiinta umana, si asta mi se pare monstruos. Ea a devenit dintr-un om cu drepturi, dintr-o colega, o marfa ilegala de presa.
Presa a incercat sa o protejeze pe Roxana si sa puna embargou pe aceste imagini. Se pare ca numai un singur cotidian a privit lucrurile altfel, dovedind o lipsa de scrupule de o mare cruzime. Poate ca, pe termen scurt, ziarul a castigat ceva bani din tirajul acelei editii. Pe termen lung, cel putin in ochii mei – si ai celor care, de exemplu, s-au solidarizat cu Andrei Gheorghe -, acest ziar este compromis mult timp de acum incolo. Si a ridicat stacheta in abjectie foarte sus. De acum va trebui sa vina cu “chestii” din ce in ce mai tari, ca sa satisfaca poftele “publicului-bestie” pe care-l “educa” si-l hraneste.
Sunt alaturi de Roxana si, daca as avea o televiziune, as angaja-o imediat si mi-as folosi toate resursele sa-i reconstruiesc macar cariera.