Cu cat ar trebui impozitate veniturile?

In ultimele zile una dintre temele cele mai discutate a fost legata de nivelul de impozitare a veniturilor mari. Ideea a fost lansata de Domnul Presedinte Ion Iliescu si apoi comentata atat de analisti economici dar si de Primul-Ministru al Romaniei, Domnul Adrian Nastase.
Ca spectator la acest schimb de “idei” nu pot decat sa remarc ca mi se pare o idee destul de anacronica care imi aminteste de o expresie din manualele de socialism stiintific de odinioara: “De la fiecare dupa posibilitati si fiecaruia dupa nevoi”… Asadar, de ce sa fie 80% si nu 99.99%?
Totusi, nu vreau sa se inteleaga ca o tema politica generoasa – cea a solidaritatii sociale – pe care se bazeaza propunerea domnului presedinte este o idee proprie unui sistem care si-a dat obstescul sfarsit in decembrie 1989. Solidaritatea sociala reprezinta unul dintre fundamentele economiilor de piata contemporane. Dar solidaritatea sociala nu trebuie inteleasa numai intr-un sens, adica sa luam de la bogati ca sa dam la saraci. Trebuie sa oferim ceva in schimb si celor care platesc sumedenia de impozite si taxe, nu numai “dreptul” de a plati impozite.
In acest context ar trebui sa punem in discutie criteriile pe baza carora se stabilesc impozitele in Romania precum si capacitatea administrativa de a le gestiona. Bineinteles ca din punct de vedere politic, ideea supraimpozitarii persoanelor cu venituri mari are o foarte mare priza la grosul populatiei. Dar aceasta idee este extrem de neproductiva din punct de vedere economic, pentru ca persoanele cu venituri mari sunt acele persoane care conduc afaceri, fac investitii si creaza locuri de munca. In acest context, aplicarea unor impozite de 80% pe venit va determina un exod al resurselor financiare ale tarii si nu numai a resurselor financiare. Deja un numar foarte mare de tineri pleaca sa lucreze in strainatate, o astfel de decizie ar accentua acest proces ingrijorator.
In prezent, cotele de impozit pe venit in Romania variaza intre 18% si 40%, cota de 40% aplicandu-se pentru veniturile impozabile care depasesc 11.600.000 lei (aprox. 360$ luna), in conditiile in care venitul mediu brut pe economie este de 6.692.000 lei (aprox. 208$). Cei mai multi analisti considera ca legislatia privind impozitul pe venit este la un nivel mediu prin comparatie cu tarile vecine. Ceea ce ne diferentiaza de celelalte tari sunt contributiile sociale al caror nivel este considerat exagerat atat de sindicate cat si de patronat.  Prin urmare, o eventuala majorare a cotelor de impozitare nu cred ca este in interesul nimanui, nici al angajatilor si nici al angajatorilor.
Nu pot sa nu remarc faptul ca unele tari avand o fiscalitate ridicata (de exemplu, Germania) au procedat la reducerea impozitelor pe venit si pe profit, decizii luate de un guvern social-democrat in anul 2000. Bineinteles ca utilizarea unor tipare in domeniul economic nu reprezinta o solutie, dar trendul privind fiscalitatea este de reducere a acesteia si nu de majorare.
Pe langa argumentele de tipul comparatiilor internationale si considerentele economice care pot fi opuse majorarii cotelor de impozit pe venit, cel mai puternic argument impotriva este tocmai  incapacitatea administratiei fiscale de a administra impozitele atunci cand depasesc limitele considerate acceptabile de catre contribuabili. Cred ca fraudele si evaziunea inregistrata in domeniul produselor accizate (alcool, produse petroliere, cafea etc) dau o masura asupra dificultatilor de a controla in mod eficient aceste piete.
In fapt, principala problema a politicii fiscale din Romania nu o reprezinta nivelul impozitelor ci impredictibilitatea acestora. Astfel, anul trecut se vorbea de reducerea sarcinii fiscale pentru salariati pentru ca la inceputul acestui an sa se puna in discutie majorarea impozitelor pe venit.
Mesajele transmise sunt contradictorii  si sunt de natura sa bulverseze atat pe salariati cat si pe angajatori.