„În acel martie ploios al anului 1893, din motive de nimeni înțelese (în primul rând, pentru că nimeni altcineva în afară de noi nu este la curent cu povestea aceasta), Henry James, scriitorul american stabilit la Londra, a hotărât să-și peteracă la Paris ziua de naștere, 15 aprilie, iar acolo, la aniversarea lui, sau puțin înainte, să se arunce în Sena, punându-și astfel capăt zilelor.”

Acesta este începutul celui mai recent roman al celebrului scriitor american Dan Simmons (multipremiat mai ales pentru cărțile sale fantasy și horror) , publicat în 2015 și îndată tradus și în românește. Un roman copleșitor din mai multe puncte de vedere, Aproape polițist, are în centru două personaje faimoase – detectivul Sherlock Holmes și scriitorul Henry James – alăturate fără voia lor în soluționarea unei/unor crime. Apar în acțiunea desfășurată îndeosebi în America ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, o mulțime de personaje reale ale vieții culturale și politice, istoricul Henry Adams (nepotul fostului președinte american John Quincy Adams), scriitorul Mark Twain (cu numele său real), Theodore Roosevelt (brutal și vânător de indieni), ajuns mai târziu președinte și foarte mulți alții. O uimitoare frescă a societății și a obiceiurilor unei țări aflate în plin avânt economic și mai ales un mic compendiu al vieții literare și culturale. Un roman de atmosferă, stufos, de peste 700 de pagini, cu care cititorul trebuie să aibă răbdare sau să decidă din prima clipă: să abandoneze cartea, dacă vrea o lectură ușoară, fără să-i ridice probleme; să continue, dacă vrea să citească o operă literară adevărată.

La Paris, pe cheiurile Senei, Henry James îl întâlnește pe Sherlock Holmes – și acesta dorind să se sinucidă. Ambiguitatea inițială se menține cu mare artă pe parcursul întreagului roman: avem de a face cu un personaj, o ficțiune, o creație a lui Conan Doyle, sau Sherlock Holmes chiar a existat? Celebrul detectiv mai are însă de rezolvat un mister, înainte de a dispărea: trebuie să elucideze misterele legate de moartea soției istoricului Henry Adams, cu șapte ani mai devreme, în urma căreia membrii familiei primesc la fiecare comemorare câte o carte de vizită cu cinci cupe. Iar în călătoria sa în America, la New York, Washington, Chicago și în alte locuri, Holmes îl ia cu el cu forța și pe romancier.

Romanul e plin de deghizări, enigme, descrieri pe ample spații, discuții care par să se îndepărteze de subiect, pe teme de politică, literatură, psihologie, tehnologie și civilizație, portrete uimitoare ale unor mari oameni pe care, cu certitudine, majoritatea cititorilor și i-au închipuit altminteri, iar acum apar meschini, infatuați, obsedați, lipsiți de compasiune, dar categoric capabili să-și depășească veacul. Copleșește efervescența sfârșitului de secol care a însemnat enorm pentru civilizație, în care aproape totul se schimba cu o repeziciune uimitoare. Dar și discrepanța enormă dintre centrul civilizat și cartierele mizere, în care colcăie sărăcia, crima, prostituția, traficul cu orice și anarhismul.

Holmes este convins că Clover Adams a fost asasinată, iar faptul că femeia l-a inspirat pe James în scrierea celebrului roman „Portretul unei doamne” îl face să insiste să-i fie alături, învingându-și reticențele, în ancheta care demarează greu,  înaintează și mai anevoios, dar se desfășoară, până la urmă întocmai ca în romanele polițiste autentice.

Nu e primul roman în care Dan Simmons reînvie cu o artă aparte epoci mai vechi – a făcut-o cu „Teroarea”, în care a reimaginat expediția arctică a lui John Franklin,  sau romanul în care a explorat ultimii ani din viața lui Charles Dickens. Dar ce reușește în „A cincea cupă” depășește, după umila noastră părere, precedentele sale  reușite. Rareori o lume atât de frământată, de sofisticată, de complexă s-a desfășurat în fața noastră.

*) Dan Simmons – A cincea cupă. Suspans, Editura Nemira. Traducere din limba engleză de Ruxandra Toma