Podul Calafat-Vidin este bun, dar șoseaua de 80 km Calafat-Craiova este un dezastru. Acum se vede haosul de la CNADNR, care a cheltuit 335 mil. euro cu Transalpina, o șosea turistică în munți, însă nu a refăcut legătura Craiovei cu podul.
Cinci ore a durat drumul dintre București și Calafat, de circa 310 km, în dimineața zilei de vineri, deși, în mod normal, dacă ar exista o autostradă, o astfel de distanță s-ar parcurge în maximum 2,5 ore.
Deschiderea, la șase ani de la începerea lucrărilor, a podului rutier și feroviar de peste Dunăre de la Calafat-Vidin este unul dintre cele mai importante evenimente la care am asistat în cei cinci ani de când sunt jurnalistă.
Toată săptămâna am avut în minte această deschidere cu adevărat istorică, în condițiile în care din cele mai lungi 20 de poduri din țară, doar cinci au fost construite după ’89, iar în mare parte România se bazează pe poduri construite în urmă cu 50 sau chiar 100 de ani.
Nu știam însă că primele lucruri pe care mi le voi aminti atunci când voi prezenta în direct inaugurarea podului la emisiunea ZF Live – iarăși o premieră – vor fi gropile și hurducătura de pe drumul dezastruos dinre Craiova și Calafat, dar și microbuzul ministerului plin de jurnaliști, al cărui geam s-a spart pe drumul dintre Pitești și Slatina după ce de pe șosea a sărit o piatră.
Podul de la Calafat-Vidin, o investiție totală de aproape 300 mil. euro, deși este un proiect de anvergură care ar trebui să schimbe la față zona din punct de vedere economic, prin faptul că accesul este extrem de dificil și din punct de vedere rutier și feroviar își diminuează importanța. Chiar și dacă a durat șase ani construcția, inaugurarea podului i-a prins pe români total nepregătiți: drumul dinspre Craiova la Calafat (DN 56 sau E79), ce ar trebui să fie tranzitat de camioane sau de români care vor să meargă în Bulgaria sau în Grecia, abia acum intră în reabilitare. Aici se vede încă o dată haosul în prioritizarea șoselelor care trebuie modernizate de la nivelul Ministerului Transporturilor.
CNADNR a cheltuit 335 mil. euro între 2006 și 2010 pe Transalpina, o șosea de 148 km care traversează munții Parâng și este foarte puțin folosită de când a fost terminată, în 2010, dar nu a fost în stare să modernizeze 84 km de drum între Craiova și Calafat care costă 77 mil. euro.
Ajunși însă la Calafat, drumul până la pod este ca în palmă și se lărgește la două benzi, iar fixând privirea pe partea dreaptă a șoselei deja vezi podul care urmează să fie inaugurat.
Ceremonia de inaugurare a podului a avut loc pe malul bulgăresc, în contextul în care de altfel bulgarii au fost și cei care au avut cea mai mare contribuție financiară la acest proiect.
Podul alb ca varul, ce va fi denumit „Noua Europă“, strălucește sub lumina unui soare puternic de iunie. Viitura dinspre Ungaria este așteptată să treacă pe la Calafat abia luni sau marți, iar acesta ar urma să fie de altfel și primul test de rezistență al noului pod.
La ora 15.30, câteva zeci de jurnaliști și alte câteva zeci de bulgari și români s-au strâns deja în jurul scenei unde urmează să fie oficiată peste o oră slujba de sfințire, dar și ceremonia de inaugurare.
Soarele este dogoritor, iar sticlele de apă de 500 ml date de bulgari jurnaliștilor se epuizează în mai puțin de jumătate de oră. Pentru cine a prins, că nu a fost pentru toți.
Înainte să înceapă transmisia în direct pentru emisiunea ZF Live, vorbesc cu câteva persoane care au venit să vadă inaugurarea podului, dar care nu se pot apropia de scenă pentru că sunt „închiși“ în spatele unor separatoare rutiere.
„Ne place, acum venim mai des la voi, și voi la noi“, spun la unison niște români care locuiesc în Bulgaria, lângă granița cu Serbia. Câțiva metri mai încolo, un alt domn spune că a venit special cu bacul din Calafat la Vidin pentru a participa la inaugurare.
„Aveam și niște treabă în Vidin, dar dacă tot sunt aici, de ce să nu vin să îi văd pe Ponta și pe Isărescu? Doar la televizor îi mai vezi“, spune Florin Costache, din Calafat. Cum vă va ajuta podul, îl întreb. „Păi mă duc și cumpăr mai ieftin mâncare, legume și haine din Bulgaria. Nu prea am bani să mă duc la bulgari la mare sau la munte“, spune el, în timp ce își face vânt cu un eventai improvizat dintr-o revistă.
Ceremonia ar trebui să înceapă la 16.30 și deja oficialii bulgari, în frunte cu Patriarhul Neofit al Bulgariei, se urcă pe scenă. Căldura te toropește și chiar dacă abia se mai poate respira, agitația se întețește și apar din ce în ce mai mulți jurnaliști. Câteva sute de oameni se uită în văzduh și văd un elicopter.
„Âsta sigur e Ponta“, mă atenționează un coleg din presă. După o jumătate de oră de întârziere, apar însă și demnitarii români, în frunte cu premierul Victor Ponta și guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
„A durat foarte mult pentru a fi construit, eu sunt al șaselea prim-ministru român de la Isărescu până la inaugurare. Lecția importantă este să învățăm împreună să lucrăm mai eficient la marile proiecte necesare ambelor țări“, explică Ponta. Poate că aceasta este și explicația – instabilitatea la guvernare. Șase prim-miniștri, 11 miniștri ai transporturilor – cine și când să mai învețe „tematicile“? Cine și cum să le mai ceară subalternilor ca proiectele să avanseze?
Marile companii care au fabrici în sudul României spun că podul le va ajuta să-și optimizeze o parte din costuri, dar recunosc că o nevoie și mai importantă în acest moment din perspectiva dezvoltării infrastructurii locale ar fi o autostradă în sudul României. Spre exemplu, reprezentanții Ford, care produce la Craiova circa 7.000-8.000 de mașini lunar, dar are exporturi către Bulgaria și Grecia de ordinul zecilor, maximum câteva sute de unități în fiecare lună, spuneau recent că podul Calafat-Vidin nu va avea un impact direct asupra producătorului auto și că o autostradă între Craiova și Pitești ar fi de departe proiectul de infrastructură care le-ar facilita cel mai mult livrările.
Podul lui Traian de la Drobeta, după planurile arhitectului Apolodor din Damasc, a fost construit în doar doi ani de zile, între anii 103 și 105, în timp ce „Podul Prieteniei“ de la Giurgiu-Ruse, inaugurat în 1954, a fost finalizat în doi ani și jumătate. Pe de altă parte, podul de la Calafat-Vidin a așteptat șase ani ca să fie gata.
Deși din punct de vedere tehnic constructorii au la dispoziție mijloace mult mai avansate de realizare a unui astfel de proiect decât erau disponibile în urmă cu 1.900 de ani sau în urmă cu 60 de ani, nenumăratele neînțelegeri între statul român și cel bulgar privind locul unde trebuia amplasat un astfel de pod și chiar despre utilitatea unui al doilea punct de trecere a Dunării, precum și structura solului, care a necesitat o nouă soluție tehnică, au contribuit la amânarea termenului de deschidere a podului de la Calafat-Vidin.
Podul peste Dunăre între Calafat și Vidin va avea un trafic estimat de 100.000 de vehicule în primul an de la punerea în funcțiune, urmând ulterior ca numărul mașinilor să crească. Într-un memorandum de finanțare semnat de Comisia Europeană cu Bulgaria în urmă cu câțiva ani se estimează că traficul ar urma să crească la 8.400 de vehicule și 30 de trenuri pe zi până în anul 2030.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013