Editurile noastre publica sute de carti in fiecare luna, o enorma productie de carte care copleseste de-a dreptul cititorul intrat intr-o librarie. Prin rubricile diverse ale Ziarului de Duminica destinate cartilor, ne-am propus sa fim un ghid pentru cel care doreste sa se informeze asa incat, atunci cand ajunge intr-o librarie, sa se poata orienta mai usor. La Cartea de literatura sunt semnalate carti aflate deja pe rafturi, intre care facem, fireste, o selectie. Le sunt destinate cronici cartilor asupra carora merita sa ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. La fel se intampla cu cartea de istorie, de stiinta, de economie, de arta. Din noianul de volume in curs de aparitie sau in pregatire alegem, o data la doua saptamani, cate unul pe care il prezentam printr-un fragment, speram incitant, la rubrica Avanpremiera. In sfarsit, in cadrul rubricii de fata, am invitat editurile sa ne semnaleze cate o carte aflata in pregatire, sa ne prezinte, pe scurt, de ce merita acea carte sa apara, sa fie cumparata si citita si, in masura in care exista, sa ne dezvaluie avatarurile prin care a trecut editorul.
La Editura RAO urmeaza sa apara Cele zece porunci in secolul al XXI-lea. Traditional si actual in mostenirea ramasa de la Moise, de Fernando Savater. Traducere de Coman Lupu.Cartea va aparea in seria de autor Fernando Savater, in format de buzunar. Se adreseaza studentilor din facultatile de stiinte socio-umane, cercetatorilor in domeniulstiintelor umaniste (literati, filosofi), teologilor, in general celor interesati de opera lui Fernando Savater, dar si de o lectura in cheie moderna a poruncilor din Vechiul Testament. Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc, avertiza Andre Malraux pe un ton profetic. Dar ce inseamna sa fii religios, din perspectiva crestina? Multi crestini ar raspunde ca viata religioasa depinde in mod nemijlocit de respectarea celor zece porunci mostenite de la Moise. Insa viata religioasa depinde si de schimbarea radicala a vietii si a mentalitatii in secolul in care traim. Fernando Savater, unul dintre cei mai originali si curajosi filosofi contemporani, propune o noua lectura, neortodoxa, a celor zece porunci, din punctul de vedere al secolului al XXI-lea. Aceasta relectura programatica se opreste asupra fiecarei porunci in parte, dintr-o perspectiva dialogica si pe alocuri polemica, pastrandu-se mereu insa tonul interogativ al filosofiei. Si aceasta intrucat fiecare „studiu de caz” este precedat de „o luare la intrebari” sau la rost a divinitatii, denumita cand Dumnezeu, cand Yahve, interogarea desfasurandu-se pe mai multe registre ale discursului filosofic, care pornesc de la dialog – desi autorul pare sa nu mai astepte vreun raspuns – luand pe urma forma meditatiei sau chiar cea juridica a acuzatiei, pana la cea „frivola” a unei sporovaieli despre sex. Cele zece porunci in secolul al XXI-lea reprezinta o abordare actuala a unei traditii biblice, dupa cum autorul lamureste in subtitlu: Traditional si actual in mostenirea ramasa de la Moise. Fernando Savater s-a nascut la San Sebastian in 1947 si a studiat filosofia la Universitatea Complutense din Madrid. A predat la Universitatea Autonoma din Madrid, de unde a fost inlaturat in 1971 din motive politice. Din 1984 a condus catedra de etica a Universitatii din Tara Bascilor, iar in prezent este seful aceleiasi catedre la Universitatea Complutense din Madrid. Printre alte numeroase premii, Fernando Savater a castigat in 2008 Premiul Planeta pentru romanul La hermandad de la buena suerte (Fratia norocului), cel mai important premiu literar din Spania. Cartile sale s-au tradus in peste 18 limbi. Cele zece porunci in secolul al XXI-lea reprezinta versiunea editoriala a unei serii de televiziune dedicate temei celor zece porunci, serie intitulata Savater 10 M, prezentata de autor si cu participarea altor interlocutori pe postul Canal(a). Iubire si descantece
La Editura Trei urmeaza sa apara Prin tara simturilor de Nedjma. Celebritatea Nedjmei a inceput in 2005, cand a publicat primul roman in Franta: L’amande, tradus in limba romana cu titlul Fructul interzis. In Romania, Editura Trei a vandut peste 15.000 de exemplare, cartea figurand mai multe luni la rand in topul Diverta. Ea a fost tradusa in aproape toate limbile, bucurandu-se de un succes enorm. De ce? Este o carte pasionanta. Este foarte bine scrisa. Identitatea autoarei este misterioasa. Se stie ca Nedjma (numele este un pseudonim) este o femeie araba, care nu a aparut in media decat volata, iar povestea din Fructul interzis este biografica si adevarata. In varsta de 40 de ani, Nedjma a fost obligata sa se casatoreasca la 17 ani, evident cu un barbat necunoscut ei. In ciuda traditiei, ea a ales sa fuga din casnicie, a cunoscut adulterul si a povestit toate acestea intr-un roman tandru si erotic in acelasi timp. A dorit sa-si tina sub pecetea secretului adevarata identitate, de teama unor represiuni islamiste. Romanul care a lansat-o si care i-a adus celebritatea, Fructul interzis, a fost considerat primul roman erotic arab. Patru ani mai tarziu, Nedjma avea sa scrie un al doilea roman: La traversee des sens. Recit erotique, care va aparea in curand in Romania cu titlul Prin tara simturilor. Poveste erotica. Povestea acestui al doilea roman aduce in prim-plan doua personaje feminine, pe tanara Leila si pe matusa sa emancipata Zobida. Emancipata? Da, o femeie care este singura tocmai pentru ca – dupa ce a ramas vaduva – a ales sa-si asume, ca femeie, o viata libera (desi nimeni nu stie acest lucru), libertate care in cultura musulmana inseamna a depasi interdictiile crancene pe care ti le stabileste familia, a indrazni sa gandesti ca o femeie are dreptul sa iubeasca, a te revolta atunci cand altii te pedepsesc pentru simplul fapt ca existi, a refuza sa fii doar o moneda de schimb pentru familia ta. Frumoasa Leila este casatorita din voia parintilor cu un barbat oarecum neispravit, care nu reuseste sa faca fata primei nopti si sa o dezvirgineze pe tanara lui sotie. Se starneste o drama de proportii, Leila este acuzata ca nu ar fi virgina si este alungata. Apare Zobida care sustine ca de fapt Leila este legata (exista obiceiul ca himenul fetitelor sa fie legat prin vraja, astfel incat ele sa nu-si piarda virginitatea inainte de casatorie). Ii propune Leilei sa mearga impreuna sa o gaseasca pe femeia care a legat-o pe Leila in copilarie si sa ii ceara dezlegarea vrajei. Zobida insa stie prea bine ca ea insasi ii facuse Leilei aceasta vraja, ea fiind de fapt recunoscuta ca un fel de inteleapta si moasa capabila sa aplice anumite vraji si descantece. Numai ca ea insasi nu crede in descantecele pe care le face, stie ca sunt doar ritualuri in care oamenii au nevoie sa creada si pe care le investesc cu un sens mistic. Calatoria initiatica pe care Zobida o propune Leilei are drept scop emanciparea fetei, care nu este inca pregatita sa accepte faptul ca in spatele prejudecatilor ei sta de fapt o educatie represiva, menita sa tina o femeie inchisa intr-un jug al familiei. Romanul se incheie cu o poveste de dragoste din care cu greu reusesti sa te smulgi.