Editurile noastre publica sute de carti in fiecare luna, o enorma productie de carte, care copleseste de-a dreptul cititorul intrat intr-o librarie. Prin rubricile diverse ale „Ziarului de Duminica” care au ca subiect cartea ne-am propus sa fim un ghid pentru cel care doreste sa se informeze, incat, atunci cand ajunge intr-o librarie, sa se poata orienta mai usor. La „Cartea de literatura” sunt semnalate carti aflate deja pe rafturi, intre care facem, fireste, o selectie. Le sunt destinate cronici cartilor asupra carora merita sa ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. La fel se intampla cu cartea de istorie, de stiinta, de economie, de arta. Din noianul de volume in curs de aparitie sau in pregatire alegem, o data la doua saptamani, cate unul pe care il prezentam printr-un fragment, speram incitant, la rubrica „Avanpremiera”. In sfarsit, in cadrul rubricii de fata, am invitat editurile sa ne semnaleze cate o carte aflata in pregatire, sa ne prezinte, pe scurt, de ce merita acea carte sa apara, sa fie cumparata si citita, si, in masura in care exista, avatarurile prin care a trecut editorul.

  Invitatie la film si ras   La Editura Humanitas se afla in pregatire „Anticiclopedia filmului” de Emmanuel Prelle, Emmanuel Vincenot.Traducere deMaria Petrescu.   Emmanuel Prelle si Emmanuel Vincenot sunt doi tineri de treizeci de ani inzestrati cu darul carcotelii. In mod logic, „Anticiclopedia filmului” e rezultatul unui fel proaspat si dezinhibat de-a ricana in tandem. Cei doi isi asuma cu buna stiinta postura scepticului, intr-un seducator amestec de insolenta, talent si instinct parodic. De buna seama, cartea nu e o lucrare pentru cinefilii docti si uscati, ci pentru cei care simt ca traiesc intr-o lume ce se ia prea in serios. Prelle si Vincenot nu se reped cu topoarele in statui, dar nici nu cad in genunchi. Veneratia misticoida le sta rau, adoratia natanga le repugna. De aceea, metoda lor de-a trata cinematografia contemporana e a dubiului ironic. A sprancenelor ridicate in circumflexuri mirate. A palmei duse discret la gura, pentru mascarea unei reactii bruste. „Anticiclopedia filmului” tine loc de invitatie la ras. Veti afla, parcurgand-o, cum arata o zi din viata filmului burkinabez, cum poti trai la Hollywood jucand doar roluri de maimuta si cat de adevarata e apartenenta lui Alain Delon la structurile KGB-ului. Emmanuel Prelle este un tanar universitar iesit din rama profesiei. El preda stiinte sociale si economice, pentru a-si respecta diploma de absolvire, dar isi gaseste timp si pentru alte angajamente. Prelle publica atat cronici de film, cat si desene sau ilustratii in mai multe reviste, printre care – preferata lui – Les „Inrockuptibles”. Histrionic si iconoclast, scaparator si cultivat, Prelle e totodata autorul unei carti pentru copii intitulate “Animalele de-adevaratelea”. Emmanuel Vincenot este unul dintre jurnalistii francezi care experimenteaza inotul contra curentului. Absolvent de filologie, sectia spaniola, el tine de ani buni un curs de cinematografie spaniola si latino-americana la Université Versailles Saint-Quentin. Totodata, Vincenot administreaza un site dedicat cinematografiei iberice. Colaboreaza statornic cu revista “Politis” si este cunoscut pentru materialele publicate in revista cu profil cinematografic “Zoo”. Cartea urmeaza sa apara in colectia “Rasul lumii”.       Sa-ti cauti sotul printre ororile din Cambodgia   La Editura TREI, se afla in pregatire romanul „Cei disparuti”, de Kim Echlin. Traducere de Gabriela Eftimie.     Echlin se descurca foarte bine imaginandu-si-o pe protagonista sa, Anne Greves, in evenimentele istorice ce au avut loc in Cambodgia intre 1975 si 1997. Intr-o nota de la sfarsitul cartii, ea explica felul cum granitele temporale au fost comprimate pentru aceasta fictiune. Dar sa incepem cu inceputul. Anne Greves are 16 ani si traieste in Montreal cu tatal sau cand il intilneste pentru prima data pe Serey. El este cambodgian, cu cativa ani mai mare decat ea, asistent la universitate si canta intr-o formatie. Impartasesc amandoi dragostea pentru blues si se fac unul pe altul sa zambeasca. Curand, incep o relatie de dragoste si Anne petrece foarte mult timp acasa la Serey. Mama ei murise cand ea avea doar doi ani, ceea ce ii imprima lui Anne un sens al imediatului si o dorinta intensa de viata, lucruri care, totodata, il cam ingrijoreaza pe tatal ei. Acesta o avertizeaza mereu pe Anne ca Serey va pleca, se va intoarce in Cambodgia si, intr-adevar, tanarul asta si face. 1979: granitele cambodgiene s-au deschis. Serey simte ca trebuie sa se intoarca si sa incerce sa-si gaseasca familia. Dupa plecarea lui, Anne nu mai primeste nici o veste de la el; dar, dupa cum se dovedeste mai tarziu, tatal sau ii ascundea scrisorile pe care Serey i le trimitea. Si totusi, nu poate sa-l uite. Studiaza, merge la petreceri, are iubiti si invata khmera in secret. Trec unsprezece ani si la un moment dat i se pare ca il vede pe Serey la televizor intr-un grup de cambodgieni. Renunta la slujba, la apartament si pleaca la Phnom Penh. Cu ajutorul lui Mau, un sofer de taxi, si al lui Will, un angajat al Natiunilor Unite, Anne cutreiera orasul in cautarea lui Serey. Si il gaseste. Din punctul acesta, povestea devine intr-adevar interesanta. Serey e singur si Anne se muta cu el. Fizic, sunt tot atat de apropiati ca si inainte, dar Serey s-a schimbat. Nu poate sa-i explice ce-l bantuie in vise, dar incet, incet, Anne descopera. Viziteaza campurile de executie, un muzeu, vorbeste cu oamenii si obtine o imagine de ansamblu a acelor ani in care granitele erau inchise si khmerii rosii dusesera tara inapoi in Anul Zero. Lucrul de care nu isi da inca seama este rolul lui Serey in politica actuala. Ramane gravida, dar apoi, intr-o zi, Serey incepe sa vorbeasca. Despre parintii si despre bunica sa, care fusesera impuscati in prima zi de razboi si despre fratele lui, Sokha, de 9 ani atunci, care supravietuise. Sokha se inrolase. Cand Serey il regasise la intoarcerea in Cambodgia, fratele lui nu mai era acelasi: se intorsese in armata si ani de zile nu s-au mai vazut unul pe altul. Pana intr-o noapte cand, in timp ce Anne se afla in spital, revenindu-si dupa o gripa tropicala care a costat-o viata fiicei sale nenascute, Serey si Will sunt martorii unei crime politice. Serey il cunoaste pe criminal, e fratele lui, Sokha, dar il cunoaste si pe cel ucis, era un coleg care lucra la fel ca si el, in opozitie. Anne isi da seama, dupa ce Serey ii povesteste, ca si vietile lor sunt in mare pericol. Cateva zile mai tarziu, un miting politic este intrerupt de grenade. Zeci de oameni sunt ucisi si Serey nu se intoarce acasa. Cateva saptamani mai tarziu, cineva ii spune lui Anne ca Serey a fost dus intr-un sat la cateva ore distanta de oras. Il convinge pe Mau sa o duca acolo si pe Will sa vina cu ea si pornesc impreuna. Mau afla ca Serey a fost impuscat si corpul lui aruncat in raul satului. Facuse fotografii la miting si guvernul il voia mort, dar fara sa se creeze suspiciuni. Intr-un dialog shakespearean cu un oficial al guvernului, Anne cere ramasitele lui Serey pentru a-si putea inmormanta sotul, dar oficialul nu accepta. Cu ajutorul lui Will gaseste craniul lui Serey in rau si il recunoaste dupa dintele ciobit. Apoi este descoperita de soldati si trimisa inapoi in Canada, cu interdictia de a mai intra vreodata in Cambodgia. Cand isi spune povestea, treizeci de ani mai tarziu, a trecut printr-un mariaj, are doi fii, a divortat si si-a pierdut tatal. Mau si familia lui sunt bine, iar cu Will inca tine legatura. Trecutul Cambodgiei n-a fost supus nici unei comisii a adevarului sau vreunui tribunal de razboi pana acum. (Oare nu a avut loc un proces impotriva lui Douch, omul responsabil pentru miile de crime din Phnom Pehn? Cred ca Francois Bizot, autorul cartii „The Gate”, chiar a depus marturie…)   Ar fi putut usor sa devina o poveste foarte sentimentala, dar cu toate astea cred ca autoarea a reusit sa pastreze un ton onest si sincer. A incercat sa faca evenimentele infioratoare imaginabile, legandu-le de povesti individuale si il indeamna pe cititor sa faca acelasi lucru descriind numarul mare de oameni care au fost ucisi – fiecare poate sa-si imagineze oameni cunoscuti, vecini, copiii de pe strada. Stilul este retinut, iar povestea este prezentata ca un lung monolog adresat persoanei a doua, un tu care este Serey. Acest lucru ii confera romanului ceva dintr-un aerul unui raport, al unei prezentari de fapte pe care naratorul le cere a fi reconfirmate. (Magdalena Marculescu)
Subiecte #Emmanuel Prelle#Emmanuel Vincenot#Kim Echlin