Între evenimentele frumoase ale acestei veri se înscrie recentul concurs de scenografie organizat de Fundația Löwendal. În sediul din Piața Gh. Cantacuzino nr. 1, ales pentru a omagia permanent opera pictorului și scenografului George baron Löwendal, studenții și masteranzii secției de scenografie a Universității Naționale de Arte au expus foarte bune și îndelung muncite schițe de decor și costume pentru “Azilul de noapte” de Gorki (la Teatrul Național din Cernăuți, Löwendal semnase în 1928 scenografia unui spectacol-reper în regia lui Victor Ion Popa).

Tinerii artiști au mers în general pe două formule: cea de a respecta locul scenografic descris în piesă, subsolul-adăpost, si cea de a reda echivalentul simbolic contemporan. Juriul prezidat de Sanda Manu a acordat Premiul I unei concepții scenografice care, și după părerea noastră, a identificat un spațiu ce se adresează și-și comunică mesajul direct, cu extremă accesibilitate pentru orice privitor: un subsol de metrou. Macheta semnată de Cristina Milea creează cu reală forță și impact imagini care susțin lumea tulbure a “Azilului de noapte”. Premiul III a fost primit de două artiste de la master, Zelmira Szabo și Andreea Koch. Macheta propusă de Zelmira Szabo merge pe imaginea clasică a unei clădiri abandonate, ruinate, pe care o evocă aici cu o sensibilitate intensă, iar schițele de costum, de o cromatică aparte, și gândirea luminilor în spectacol demonstrează o personalitate plastică dramatică, ideală pentru scenografie. Poate puțin mai neadecvat ca loc dramatic – un grup sanitar delabrat -, însă bine realizat cromatic (un albastru intens care dialoghează cu roșiaticul metalic al cuprului) este “Azilul” propus de macheta Andreei Koch, ea realizând de altfel și o documentare intensă pentru costume și personaje. Mențiunile acordate Oanei Micu și Danei Anușca (studentă în anul I) au evidențiat aprecierea dată de juriu unor formule vizuale proaspete – o scenografie centrifugă, unde plantația duce elementele de decor la mare distanță unele de altele, legate între ele doar cromatic – la Oana Micu, unde am remarcat și un desen viguros și original pentru costume – și o machetă curată, geometrică, amestecând materiile lemnului și pământului la Dana Anușca. Cu ocazia expoziției, reputata scenografă Viorica Petrovici și tânăra regizoare Gimina Maxim au realizat instalații la granița dintre scenografia dependentă de real și abstractismul artei povera. Ele explorau atmosfera interioară profundă a “Azilului de noapte” în lucrări unde imaginea filmată, materiile și accentele cromatice (sticla albastră) creau un discurs poetic și dramatic. Nu în ultimul rând dorim să amintim o excelentă lucrare căreia președinta Fundației Löwendal, d-na Ariadna Avram, i-a acordat o mențiune. Poate puțin felliniană, evocând metaforic și cu fler pentru simboluri lumea unui circ abandonat, această propunere a Mariei Tache, studentă în anul III, a semnificat în orice caz un univers imagistic original. Mai trebuie amintite aici cel puțin două dintre lucrările demne de un premiu. Imaginile create de Iulia Petrescu, anul III, aduceau o prospețime rară în zona gândirii plastice și dramatice a luminii, iar macheta și desenele semnate de Bogdan Mosorescu, tot anul III, evocau, cu aceeași intuiție a simbolurilor relevante pentru scenă, lumea unui naufragiu.
Subiecte #baron#George#Löwendal#Scenografie#teatru