Cultul si cultura cartii

Avem carti, ce facem cu ele? Omul modern a raspuns simplu:  le citim cu adoratie si le raspandim, sa simta si altii, cu aceeasi bucurie ca noi, nobletea cunoasterii; omul postmodern raspunde mai ponderat si mai practic: le transformam in informatie si o folosim ca atare, in functie de scopurile noastre imediate.
Diferenta este de fond: pentru umanisti, iluministi si pentru invatatura moderna in genere, cartea era un obiect integral, purta tainele ascunse ale lumii sau creatiile spiritelor incendiate interior, provoca prin emotie curiozitatea si intelectul oamenilor, raspandea mesajele gandirii aprofundate cat mai larg in societate; sincretismul functiilor acestui obiect numit carte este deconstruit treptat, tinzandu-se spre forma unui obiect de unica folosinta cu functie precizata, dupa moda timpurilor noastre. In fata acestei operatii, multi oameni resimt o nostalgie fireasca si se tem sfios si oarecum stoic de urmarile ei in timp lung.
Sa ne gandim putin la acesti nostalgici si la ce li se pare lor ca se pierde ireperabil in progresia situatiilor noi in care a intrat umanitatea noastra. Ei se uita neputinciosi cum dispare la generatiile noi cultul cartii, cum oamenii acestui cult, scriitorii, carturarii, profesorii, librarii si anticarii, pierd din inaltimea la care erau priviti, cum casele locuite de tineri scapa de bibliotecile de pe ziduri, cum ecranele sorb ceasurile de dinainte de somn in locul cartii de pe noptiera.
In acest cotidian schimbat, ei mai observa cum copiii se apropie de carti silnic, prin despartire de televizor, cum scrisul ii impovareaza. Exista nostalgici mai moderati, care observa toate acestea fara sa faca depresie si comenteaza:  daca manuscrisul multiplicat de copisti era privit cu evlavie si emotie estetica, tiparul a creat posibilitatea tehnologica a raspandirii inscrisurilor, gratie lui cunostintele devin un bun comun dupa consultarea abecedarului, el, tiparul, a schimbat lumea, dar nu poate opri lumea sa se schimbe; e adevarat, cultul cartii se restrange, dar fara ca asta sa insemne ca nevoia de carte dispare; tinerii impart setea de carte cu deprinderile provocate de tehnologiile noi in informatie; mai vehement deplang ei erodarea culturii cartii, rarefierea acestui ambient formativ care lasa sufletele dezgolite, mai ales in indiferentul citadin.
Nostalgicul moderat este mai ingrijorat decat nostalgicul depresiv de evadarea celor tineri din universul cartii, pentru ca este mai lucid: el stie ca inainte de toate cartea impune lectura proiectiva, gandul nu se termina dupa ce ai citit-o, cu el participi la o intreaga cultura nevazuta, in care poti ramane sensibil si visator; stie precis ca, daca nu ai carte, pierzi aceasta parte din tine.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar