Cu fiecare zi care trece mă conving tot mai tare că există o cultură profundă, însă prea puțin vizibilă. Filme și cărți peste care dau întâmplător, care au apărut de ceva vreme, dar despre care n-am citit și n-am auzit nimic. Excepțiile sunt puține. Ziarul de dumincă este printre ele.
“Everything is Illuminated” (2005, foto 2) e un film extraodinar, despre care nu știam absolut nimic, și asta în ciuda faptului că romanul care stă la baza ecranizării a fost tradus și publicat în România. Un film superior față de 95% dintre cele care circulă pe televiziuni și prin cinematografe. Trei personaje, plus câteva apariții episodice, o mașină, buget de producție – benzina consumată (exagerez, firește). Un nume cunoscut, Elijah Wood, în rest actori despre care n-ați auzit vreodată și probabil nici n-o să mai auziți. Un film absolut minunat.“Cercul crucii” (foto 3), de Iain Pears, a apărut la Nemira în 2007 și se vinde acum cu reducere de 75%! Incredibil – căci am citit pe nerăsuflate romanul de 675 de pagini, eu, care îmi cam pierd interesul la ceea ce trece de 250. O calitate impecabilă a scriiturii. Fiecare frază pare perfectă, fără înflorituri greu de urmărit, fără detalii inutile, caracterizând personajele prin ceea ce fac și spun, nu prin adjective și descrieri fizice. În același timp, Pears nu încearcă să demonstreze nimic și nu face paradă de cultură și de referințe încrucișate, deși acestea sunt inevitabil prezente, câtă vreme avem de-a face cu o ficțiune în care majoritatea personajelor sunt reale! Apoi structura, descoperită pas cu pas: un set de evenimente, majoritatea petrecute într-un răstimp de ordinul săptămânilor (cu rapeluri în trecut și analizate din viitor) sunt relatate în patru versiuni de către patru personaje foarte diferite (două fictive, două reale). Culmea, versiunile nu sunt reciproc exclusive, ele mai degrabă se completează decât se contrazic. În fine, temele. Începuturile medicinei moderne, agitata istorie a Angliei în vremurile lui Cromwell și după, politica internațională, spionajul Evului Mediu, întruparea repetitivă a lui Dumnezeu, cu iubirea ca motor al lumii, relația dintre religie și știință. Totul, într-o atmosferă ușor vrăjitorească și cu o accentuată dimensiune de policier. Îmi vine să exclam: Ce mai vreți!? Și dacă v-a zburat cumva gândul la “Numele trandafirului” sau “Codul lui Da Vinci”, doar două cuvinte: e peste.
Sunt doar două exemple, din doar două domenii. N-am niciun motiv să cred că altfel stau lucrurile cu muzica sau artele plastice. Și aș mai adăuga ceva: prezența efervescentă pe Internet a oamenilor care citesc cărți adevărate, ascultă muzică adevărată, văd filme adevărate și – ceea ce este cel mai important – au de spus lucruri interesante. În ciuda tuturor lamentărilor privind, pe de o parte, presupusa decădere a culturii, atât cantitativ, cât și calitativ, iar pe de altă parte (oarecum logic!) presupusa descreștere logaritmică a interesului pentru cultură, există și cultură și doritori de cultură, doar că nu în lumina reflectoarelor. Nu în jurnalele de știri. Nu în talk-show-uri.
Imaginați-vă doar o clipă! O dezbatere în direct și la o oră de vârf pe tema: se află religia și știința cu adevărat în contradicție? Ziceți că n-ar face audiență? Sunteți siguri?