Hotelul Richmond Ephesus. Patru kilometri de Efes, sase de
Kusadasi. Mai aproape de Istorie decat de bazar. Nu ca n-ar fi si
Kusadasi ancorat in istorie. Oricum, CEVA trebuie sa se simta, sa
se transmita in atmosfera – dincolo de referintele explicite, cum
ar fi faptul ca poarta hotelului o imita pe cea antica sau
celelalte numeroase elemente arhitecturale si decorative.
Ceva. Unde cu gandul nu gandesti, pentru ca influenta e
subtila si indirecta. Cand intri intr-un paradis botanic asternut
intre locul in care dormi si cel in care te intalnesti cu Marea
Egee (detalii saptamana viitoare!), ce te astepti sa te
impresioneze cel mai mult? Linistea, relaxarea, distractiile, baile
de soare si de mare, boieria regimului all inclusive? Fireste,
toate la un loc. Dar impresia cea mai placuta cu care ne-am intors
si de data asta din Turcia este calitatea si purtarea oamenilor in
general (detalii peste doua saptamani, tot in ZD!), si in special a
echipei de animatori.
Adica, ma rog frumos, ce? Niste tipi simpatici si niste tipe
dragute care se agita pe-acolo ca sa te simti bine? Nu, mult mai
mult decat atat. O echipa formidabila, care trece fara nicio
problema de la o devastatoare parodie dupa “Cabaret”, in care trei
din cele cinci dansatoare sunt barbati in travesti, sau o
pseudo-imitatie a lui Ray Charles (la ambele am cazut pe jos de
ras) – la un impecabil “Dirty Dancing”, demn de orice scena de dans
a lumii, la un fragment din opera “Cocosatul de la Notre Dame”
(interpretii fac play back, dar asta nu scade cu nimic emotia
momentului) ori la o imitatie – de data asta pe bune – a lui
Michael Jackson, dezlantuit in “Billie Jean”.
Si de-ar fi doar atat! “Animation Team” – cum cu modestie se
numesc, desi ar merita din plin titulatura de artisti, si anume
artisti completi – asigura ziua gimnastica aerobica de la piscina,
iar seara ii aduna pe copii la “Mini Disco”, dupa care dau un
spectacol, care poate fi o partida de bingo inecata in glume sau –
cu ajutor din afara – o reprezentatie de circ, obligatoriu
interactiva (am fost smuls din sala pentru un numar de jonglerie cu
maciuci… drept care am parasit amfiteatrul la inceputul numarului
urmator, dresura de sarpe boa, si beleaua a cazut pe un rus).
Nicaieri nu este respectata mai cu sfintenie ideea ca
“spectacolul trebuie sa continue”, in varianta “trebuie sa aiba
loc”: la Mini Disco, animatoarele ies la program, cu zambetul pe
buze, chiar daca e prezent un singur copil. Adaugati DJ-ul si
luminile pentru a avea imaginea unei distractii NECONDITIONATE, fie
si pentru un unic beneficiar.
Chiar daca, poate, nu-i veti intalni niciodata – sau tocmai de
aceea – dati-mi voie sa le insir cu drag numele (pe care le-am
obtinut prin amabilitatea Esrei Gelik, de la Relatiile Publice ale
hotelului): Nicole Mansson, Elina Sandkvist, Ben Joiuni, Zied
Laribi – alias Ali G., jolly joker-ul echipei, Alisa Zaharchenko,
Elsa Alaca, Firat Günes, Oguzhan sakar – alias Ozzy, ‘oskun Kutlu –
alias Joshua, mana dreapta a lui Zied. Nu e greu de vazut ca e
vorba de mai multe natii. Jos palaria pentru toti.
tczarojanu@yahoo.com