La mijloc de martie, o stire culturala a facut sa freamete omenirea. Ma rog, exagerez – acea particica din omenire care poate fremata la cultura.

Stirea: s-au descoperit sase texte pana atunci necunoscute ale lui William Shakespeare. John Casson, un cercetator care studia lucrari legate de opera lui Shakespeare a anuntat ca a gasit mai multe texte inedite ale acestuia, printre care si primul poem publicat vreodata, un sonet dedicat lui Phaeton. Casson si-a publicat concluziile sub titlul ludic “Enter Pursued by a Bear” – parafraza la o indicatie scenica din “Poveste de iarna”: “Exit, pursued by a bear” (“Iese, urmat de un urs”). John Casson, cercetator independent si… psihoterapeut, pasionat de detectivistica literara, enumera printre textele pe care i le atribuie marelui dramaturg ceea ce ar fi prima sa comedie, “Mucedorus”, si primele tragedii, “Locrine”, respectiv “Arden of Faversham”. Tot de Shakespere ar fi fost scrise, potrivit lui Casson, alte doua piese: “Thomas of Woodstock” (ceea ce ar putea incanta generatia hippy, daca-mi permiteti o gluma) si “A Yorkshire Tragedy”. Mai mult, “detectivul” sustine ca bardul britanic ar fi scris, impreuna cu John Fletcher, un text dramatic intitulat “Cardenio”. Daca va mai amintiti, nu de mult a fost anuntata nici mai mult nici mai putin decat descoperirea “mormantului lui Iisus” si al unei bune parti din familia Sa! Descoperire uluitoare, despre care n-a mai venit vorba absolut deloc. Un caz limpede – dupa umila mea parere – de phising cultural: frate, incercam, daca musca cineva, ne batem, daca nu, mergem pe burta. N-a muscat nimeni, nu s-a creat nici o dezbatere, era mult prea gogonata, lumea era obosita si devenise (in sfarsit!) suspicioasa dupa cascada de “dezvaluiri biblice” de genul “Evanghelia lui Iuda”, in legatura cu care cei care au luat-o in serios au uitat sa se intrebe “Cand a apucat s-o scrie, ca s-a spanzurat la cateva minute dupa Cina cea de Taina!?” Ei, faza cu mormantul a picat prea tarziu, n-a mai marsat nimeni, descoperirea a fost acoperita de binemeritata uitare. Nu vreau sa spun ca detectivul literar John Casson ar fi din aceeasi categorie. Habar n-am. De altfel, se stie ca, de vreo patru veacuri, TOT ceea ce are legatura cu Shakespeare a fost pus sub semnul indoielii, de la orientarea lui sexuala pana la faptul ca ar fi scris vreodata vreo fraza. Unii au afirmat cu seriozitate ca operele care i se atribuie ar fi, de fapt, create de Ben Jonson (nu atletul! – desi, mai stii?…) In replica, un umorist a lansat ipoteza ca William Shakespeare nici n-a existat, a existat alt individ, cu alt nume, care a scris ceea ce ii atribuim lui W.S. Nu toata lumea va fi observat fina ironie… Aveam eu un prieten care, de fiecare data cand spuneai un banc, la sfarsit zicea: “A!, dar nu era asa! Stati sa vi-l zic io!”, si-l repeta aidoma, doar ca pe personajul principal nu-l chema Mitica, ci Costica. Ce vreau sa spun? Faptul ca John Casson are sau nu dreptate nu are importanta decat pentru istoria literaturii, nu si pentru cititorii ori spectatorii lui Shakespeare. N-as tresari nici o clipa daca s-ar demonstra fara putinta de tagada ca geniul din Straford upon Avon este autorul real al povestilor din O mie si una de nopti. Nimeni nu mai poate, de mult, sa adauge sau sa scada macar un fir de praf din universul Shakespeare. Nu degeaba spunea cineva o data: “Cine, Shakespeare!? Fiti seriosi, in maximum cinci sute de ani e fumat!”   tczarojanu@yahoo.com
Subiecte #Enter Pursued by a Bear#stire culturala