Fragmente romanesti la Basel
La intersectia a trei tari
Am venit la Basel la invitatia Institutului Cultural Roman pentru a participa la primele manifestari ale Festivalului Culturescapes din luna noiembrie. Evenimentele culturale la care am participat au fost dublate insa, din punctul meu de vedere, de o rapida actiune de cunoastere a unui oras si a unei tari in care nu mai fusesem si mai ales de descoperire a unui mod de a privi, a aborda si a recepta cultura cu totul diferit de cel mioritic.
Particularitatile Elvetiei, tara care nu este membra a Uniunii Europene, desi se afla in inima Europei, sunt multe. Cu una dintre acestea m-am confruntat la un sfert de ora dupa ce am aterizat pe aeroportul din Basel, cand am luat-o in directia in care placutele indicau iesirea si se putea vedea un sir de taxiuri. In masina aflata prima la rand, soferul dormea linistit. L-am trezit, iar el, plin de solicitudine, ne-a intrebat unde vrem sa mergem. I-am spus in engleza… la Airport Hotel. Ne-a raspuns nelamurit in franceza ca nu trebuie sa ne duca nicaieri pentru ca ne aflam chiar in aeroport. Cu rabdare, am scos hartia cu adresa hotelului, iar figura i s-a luminat. Nu-i aici, e la Basel. Pai, nu e Basel? Doar am coborat din avion la Basel, nu aveam cum sa fi gresit statia. Nu e Basel. E Franta. Zece metri mai incolo, dupa un gard de sarma langa care se gasea o masina de politie in care dormea de aceasta data un politist, era Basel, adica Elvetia. Gresisem tara. Dupa aceea am vazut ca, intr-adevar, numerele masinilor erau frantuzesti.
Am intrat inapoi in aeroport, am trecut pe un culoar pe care vamesii elvetieni ne-au privit cu solicitudine (nu cred ca eram primii care faceam astfel de greseli) si am ajuns in Elvetia, de unde am fost dusi cu taxiul in circa trei minute la hotelul pe care il cautam, contra unei sume considerabile (nimic nu e ieftin in Elvetia). Putin mai complicat, dar din acelasi aeroport, puteai ajunge si direct in Germania.
Cultura cu tramvaiul
Orasul Basel este denumit cu patriotism local “capitala culturala a Elvetiei” si, din multe puncte de vedere, poate chiar este. Se pare ca o seama dintre taxele platite de industriile locale se indreapta catre sustinerea artei, si in buna masura a celei contemporane, cele nu mai putin de 33 de muzee din localitate fiind o marturie in acest sens. De la muzeul anatomiei, la cel de istorie a hartiei, scrisului si tipariturilor de la muzeul automatelor muzicale sau papusilor (cel mai mare din Europa) la muzeul obiectelor funerare sau al pompierilor, de la muzeele de istorie la cele de arte plastice (multe dintre acestea fiind dedicate artei contemporane), cred ca se poate gasi cate ceva pentru toate gusturile. Iar aceste muzee sunt vizitate de un public foarte divers si numeros, un indiciu interesant privind profilul si abundenta publicului fiind orarul autobuzelor si tramvaielor, care in week-end este mult mai dens decat in zilele de lucru, deoarece lumea este in mod evident tentata de acest tip de atractii (magazinele sunt inchise aproape in totalitate duminica, asa ca nu exista nici un dubiu in acest sens).
Exista multa cultura, multa istorie, dar si o seama de posibilitati de divertisment care de care mai neasteptate. Fiind iarna, ofertele legate de Rin – fluviu ce reprezinta una dintre cheile succesului acestui oras – sunt mai putin semnificative, dar vara se pare ca inotul in Rin este una dintre cele mai gustate activitati. Daca iarna interesul turistilor, dar si al elvetienilor se indreapta mai mult catre muzee, expozitii sau sali de teatru, totusi orasul vechi, cu stradutele lui inguste, cu alura de sud de Germania, cu scarile care leaga piatete cu biserici ascunse intre case cu aer medieval, imbie la plimbari de descoperire, chiar daca se poate intampla ca o ninsoare rebela sa iti strice planurile si sa te determine sa esuezi intr-o cofetarie in care specialitatile de ciocolata par a fi de o varietate infinita.
Muzica la Culturescapes
Initiat in 2003 la Basel, festivalul ce poarta numele Peisaje culturale (in traducere) prezinta, la fiecare dintre editiile sale, o regiune sau o tara aflata la est de Elvetia, in diversele sale ipostaze culturale. Anul trecut, tara invitata a fost Estonia, editiile din anii precedenti au fost dedicate Georgiei, Armeniei si Ucrainei, pentru ca tarile vizate pentru anii urmatori sa fie Turcia in 2008 si Azerbaidjan in 2009.
Editia din 2007 a Festivalului Culturescapes, organizata in perioada 14 noiembrie – 5 decembrie de PASS (Performing Arts Services Basel) in parteneriat cu Institutul Cultural Roman, alaturi de organizatii partenere din Elvetia, a plasat in mod evident in prim-plan muzica. Daca la concertul de deschidere am ascultat Enescu – asadar muzica culta, folclor – Miorita cu Grigore Lese si grupul sau de acompaniatoare, si muzica religioasa in interpretarea corului Stavropoleos, majoritatea zilelor ce au avut in program concerte au fost rezervate muzicii contemporane. Acestea s-au desfasurat la Gare du Nord, sala ce se gaseste chiar in gara orasului Basel (in fostul restaurant al salii de asteptare de la clasa I, incinta cu o acustica superba si o forma perfect circulara), nefiind, de altfel, singurul spatiu din cladire dedicat artei contemporane. Gare du Nord este considerata o importanta “statie de tren pentru muzica contemporana”. Practic, este un centru experimental dedicat fenomenului bogat si plin de viata al muzicii contemporane din Basel si din regiune, oferind o platforma pentru compozitori, interpreti si diferite ansambluri, precum si un sprijin continuu, ce depaseste provizoratul unui festival. Sediul Gare du Nord a fost inaugurat in anul 2000 si a ramas deschis pentru public pana in ziua de astazi. Prin evenimentele si expozitiile prezentate, Gare du Nord a devenit o platforma pentru o arta media tanara, aflata intr-o dezvoltare rapida, o platforma ce propune o noua forma de a aborda arta.
In acest context absolut onorant, in fata unui public numeros si realmente interesat de subiect, am ascultat mai multe recitaluri de muzica romaneasca. In foarte buna forma interpretativa au fost Bianca si Remus Manoleanu, cu un program de lieduri transilvanene si romanesti (compuse de Cornelia Tautu, Bela Bartok, Ede Terenyi, Dan Dediu, Wilhelm Berger, Adriana Holszky, Violeta Dinescu si Adrian Pop). O surpriza a reprezentat pentru noi tanara cantareata de origine romana Irina Ungureanu, care studiaza canto la Zurich si care, demonstrand o inteligenta muzicala iesita din comun, si-a construit un recital unitar cu lucrari de Dan Dediu, Christian Alexandru Petrescu, Violeta Dinescu si Doina Rotaru legate de cateva improvizatii proprii numite generic Dezvaluiri. Cu o remarcabila intuitie stilistica si un rafinament esential pentru valorificarea originalitatii scriturii abordate, Irina Ungureanu s-a dovedit o interpreta pe care speram sa o auzim si la festivalurile bucurestene. Aceeasi placuta impresie de prospetime si preocupare evidenta fata de muzica pe care o canta ne-a dat-o Mircea Ardeleanu, percutionist de origine romana stabilit la Basel, care a cantat lucrari de Horatiu Radulescu si Anatol Vieru.
Se poate vorbi despre doua categorii de concerte, cele sustinute de artistii romani veniti din tara (au mai cantat Trio Contraste, Ansamblul Metropolitan Bucuresti, cvartetul Voces, corul Accoustic) si cele avand in centru muzicieni straini de origine romana (organista Nicoleta Paraschivescu, soprana Elena Mosuc).
Cat despre compozitorii programati, acestia sunt cu adevarat raspanditi in cele mai diferite tari europene. Un program dens, desfasurat in trei concerte, a oferit grupul Profil dirijat de Tiberiu Soare, de o sala arhiplina bucurandu-se Portretul Stefan Niculescu, ilustrat cu trei lucrari ale maestrului – Ison I, Sequentia si Undecimum -, alternate cu piese ale elevilor sai Liviu Danceanu si Dan Dediu.
Grupul Profil a mai cantat in celelalte programe ale sale lucrari de Xenakis, Carmen Maria Carneci, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Violeta Dinescu, Octavian Nemescu, Doina Rotaru, Cristian Lolea, Myriam Marbe, Stefan Niculescu si Dan Dediu.
Pentru a incheia capitolul muzica, trebuie sa amintim ca in acest teritoriu artistic Romania a fost reprezentata cu o maxima diversitate, muzicii contemporane alaturandu-i-se jazzul prin Nicolas Simion si ceea ce europenii numesc world music, prin Shukar Collective, care a sustinut concerte la Uster, Zurich, Lorrach si Berna. Cu ocazia acestui festival, postul de radio elvetian DRS 2 a inregistrat sase dintre concertele de muzica contemporana romaneasca.
Au mai fost la Basel si zile ale filmului romanesc, lecturi ale unor scriitori din Romania, expozitii de arta si arhitectura, spectacole de teatru si conferinte, evenimentele desfasurandu-se si la Berna, Uster, Zurich si Dornach, in Elvetia, precum si in orasul de granita Lorrach, din Germania.
Context vizual
Iat~-m~ In situatia de a face o scurta retrospectiva a celor cateva zile de infuzie de cultura romana pe care le-am petrecut la Basel si din punct de vedere extra-muzical.
Unul dintre proiectele cele mai interesante si, cu siguranta, unul dintre cele mai vizibile a fost cel al lui Dan Perjovschi, intitulat I Am Not Exotic – I Am Exhausted. Inaugurarea a avut loc la inceputul festivalului, artistul urmand sa produca o noua lucrare pe zidul exterior al Kunsthalle Basel de-a lungul mai multor zile, opera sa avand sa ramana vizibila timp de mai multe luni. Alte doua proiecte din domeniul artelor vizuale si arhitecturii sunt gazduite de un interesant spatiu din centrul orasului Basel, care, inainte de a deveni loc pentru expozitii, a fost sediul unei banci. Seiful insusi al acesteia, aflat in subsol, a fost spatiul de desfasurare al uneia dintre intamplarile multimedia ale festivalului, in timp ce o alta incapere a gazduit expozitia interactiva Remix, fragments of a country. Tot in acest fost sediu de banca au avut loc si conferinte precum cea a lui Stefan Ghenciulescu despre evolutia peisajului urban romanesc in ultimii 17 ani, prin raport cu perioadele anterioare, totul invartindu-se in jurul rotondei centrale care gazduieste, evident, un bar frecventat de boema intelectuala si artistica a orasului. De altfel, spatiile rezervate artei contemporane in cele mai diverse ipostaze ale sale – fie vizuale, fie sonore – sunt numeroase si foarte frecventate la Basel.
Chiar daca nu am ajuns sa vad in Elvetia filmele romanesti prezentate, trebuie mentionat ca ele au rulat pe tot parcursul lunii noiembrie, la Kino Xenix din Z?rich si Stadtkino din Basel, oferind o privire de ansamblu asupra cinematografiei romanesti din ultimii patruzeci de ani, prin pelicule de Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Dan Pita, Lucian Pintilie, Florin Iepan, Radu Jude, Hanno Hoffer, Corneliu Porumboiu, Cristian Nemescu, Catalin Mitulescu si Cristian Mungiu, plasate sub genericul Sad Romania, a laughing matter. Au mai putut fi urmarite in contextul acestui festival lecturi sustinute de Ana Blandiana, Nora Iuga, Mircea Cartarescu, Catalin Dorian Florescu si Franz Hodjak – ultimii doi fiind scriitori de limba germana, nascuti in Romania, iar teatrul romanesc a fost prezent prin spectacole (in limba engleza) de Lia Bugnar si Stefan Peca, productii ale Teatrului Luni.
Reportaj realizat de Oltea Serban-Parau